clipa mea

imi măsor timpul în clipe ...
Iar clipa nu ţine cont de secunde, minute, ore sau zile. Trece dincolo de unităţile tradiţionale de măsurare a timpului.
Clipa doar există... atât. Tot ce este în afara ei îşi pierde sensul şi valoarea ... însuşi timpul dispare şi rămâne-n ea... suspendată în mintea celor care au trăit-o.
De multe ori trăim pentru o clipă: o clipă de afecţiune, tandreţe... sau o clipă de glorie şi recunoaştere. Dar ne clădim un univers întreg pe baza acelei clipe şi considerăm că acea clipă este cea care ne caracterizează şi ne simţim împliniţi.
O viaţă întreagă se reduce la o clipă. Cei mai norocoşi dintre noi au parte de mai multe... aceia au dreptul de a se bucura cu adevărat.
Şi totuşi o mângâiere se poate repeta de multe ori într-o viaţă... o clipă ce se repetă la nesfârşit ne poate face la fel de fericiţi. Şi astfel o clipă: ceva infim, adimensional şi atemporal... devine totul.
- Dar de ce nu ar putea o clipă să fie cineva ?!
... pentru mine tu eşti clipa mea: prin tine respir... prin tine simt... prin tine visez... prin tine trăiesc.
Eşti motivul pentru care zâmbesc şi pentru care îmi doresc ca ziua de mâine să vină mai repede.
Iar motivul declanşează clipa ... ...