Mă ispitesc

Mă ispitesc aleile cu toamnă
Să mă aplec ca frunzele în vânt
Să îţi sărut melancolia, Doamnă
Şi să te scriu în versuri şi cuvânt...

Mă ispiteşte zborul de cocori
Spre alte ţărmuri, călători în timp
Şi mă gătesc la răsărit cu nori
Perdea de ploi din noul anotimp...

Mă ispitesc pădurile ce plâng
Că-şi pierd veşmântul verde-n asfinţit
Şi totuşi e atâta frumuseţe-n crâng
Iar dorurile ne trezesc la răsărit...

Mă ispiteşte dorul de romanţă
Şoptită pe-nserat cînd stele mor
Şi-n toamnă e atata dezolanţă
Că toate amintirile ne dor...

Mă ispiteşti cu paşii către tine
De dincolo de mare, către munţi
Ne vom iubi în nopţile senine
În toamne cu melancoliile pe frunţi...