Daca pleci...

Daca pleci, iei cu tine sufletul meu, iar timpul nu va mai face clepsidrele sa stea in loc. Cascade de vise se vor narui peste noapte, iluzii pierdute in mari de minciuna, suflet mistuit de focul iubirii.
Daca pleci, intregul nostru univers cladit in doi se va prabusi, iar eu ma voi prabusi odata cu el. Inima mea va fi strapunsa ca de fulgerul ce strabate cerul, impartindu-se in mii si mii de particule. Daca pleci, si viata mea va pleca odata cu tine, dar singurul lucru pe care il stiu e ca te voi pastra in farame de amintiri.
Daca pleci, timpul meu se va opri pentru totdeauna, si doar chipul tau ma va face sa mai traiesc, pentru ca nu-l voi uita niciodata. Ca o pasare voi zbura catre infinitul necunoscutului, sperand ca te voi regasi intr-o buna zi. Cerurile vor simti durerea mea ca un ecou, iar singurul care ma va auzi cu adevarat va fi Dumnezeu. Ca o adiere de vant El va trece pe langa mine si-mi voi da seama ca El exista cu adevarat, in mine, caci El e parte din mine, din sufletul meu, din viata mea, si doar El ma va face sa cred ca speranta nu moare niciodata.
Daca pleci, nu voi mai crede ca exist cu adevarat, caci tu mi-ai aratat ca acel chip din oglinda este real, si ca ceea ce se reflecta acolo, era lucrul cel mai frumos din lume. Tu mi-ai aratat ca cerul poate fi mereu senin, ca florile nu se vor ofili niciodata, tu mi-ai aratat ca orice loc intunecat poate fi luminat cu raze de iubire, de pasiune, de speranta…
Bucuria fiecarui moment, placerea diminetilor senine, speranta unei farame de iubire…