inger cu chip de om

Cand te-am cunoscut eram doar o zi in calendar, mereu aceeasi. Te-am intalnit in capete de timp, intr-un vartej de vise... eu la o margine de ceas, tu in cealalta parte. Paream suflete aproape, o singura aripa lovind acelasi cer, uitand de lume, uitand de noi. Am deschis fereastra catre cer, cautand sensul vietii. Imi las sufletul solitar la margine de drum, imi las gandurile tremurande de lacrimi, imi las toata viata-mi absurda sa fie ninsa de fulgii fluturi. Îmi simt inima ca o aripă frântă de înger. Sufletul mi-e tăiat în cioburi de vise. Am pierdut tot ce puteam pierde. M-a durut tot ce poate durea. Am plâns toate lacrimile. Mi-am aplecat gandurile, intristarile in picaturi de dor, mi-am dezgolit inima pentru a-ti cere iertare. Priveste-ma!.. Ti-aduci aminte?... sunt eu, sufletul pe care l-ai salvat la margine de cer.