Uneori lacrimile sunt atat de grele si fierbinti incat nici ochii nu le pot plange. Zac in inima arzand-o, diamante ale sufletului zamislite din contopirea luminii cu suferinta. Cuvintele pe care nu le pot exprima se transforma adesea in lacrimi. De ce oare cei ce ma iubesc ma fac adesea sa plang? De ce nu-mi pot citi lacrimile, file scrise din iubirea mea pentru ei? As vrea sa ma topesc intr-o lacrima si-n ea sa-si opreasca soarele razele... sa plang la capatul luminii. Lacrima e un leac al firii. E prisosul de simtire, care nu mai incape in sufletul nostru. De unde vin lacrimile? Sa fie oare ingerii responsabili pentru stralucirea lor amara? Cu siguranta lacrimile sunt urmele lor, cautandu-si sufletul pierdut printre stele. Sunt lacrimi care sfredelesc pamantul si rasar ca astrii pe alte ceruri. Cine-o fi plans lacrimile noastre?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!