Hai , leagă-mă de tine ,
cu-acelaşi lanţ prea plin de pasiuni
ce ne-a cuprins flămând ,
Atunci când ne iubeam
ca doi nebuni
ce-am fost
demult ...
Nu poţi ieşi din mine ,
sunt somnul plin de miere şi de fum
udat de valuri violete ...
De ce doar umbra
ţi-o ating acum
şi fără rost
ascult ?
Doar clopote de plumb
înfrigurate tulbură adâncurile noastre ...
delirul pare-a fi un joc
de zile lungi
şi nopţi albastre
decolorat
şi mut ....
Ţâşnesc văpăi din gând ...
minuni neprihănite par şi-acum întregi
Cât am sorbit din ele
tot aşteptând
de tine să mă legi ,
dar lanţul era vechi
şi ....
n-ai putut ...!
Mariana Kabbout
8 septembrie 2006
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!