spre zare

Mă-ntorc în şoapte nerostite încă
Redecorând dileme-n foc şi gheaţă
Pe-ncrucişate căi cu-aceeaşi faţă
Şi trup - plămadă din spirală-stâncă.

Mă-ntorc în vers să-mi legăn neamul-frate
Înstrăinat mai mult ca niciodată
Şi-n zgomot de splendoare-nfometată
Aud un zeu la uşa mea cum bate…

- Fertilă humă, te reţin? Mă iartă…
Pe unde-i drumul ce-nspre zare duce?
M-am rătăcit şi-n ultima răscruce,
Tot ce-am aflat e numai a ta poartă…

Mă-ntorc din glasul ce sudoarea-şi şterge
Şi ies uitând de casă şi de mine…
- Nu ştiu de unde drumul tău azi vine,
Dar şi-al meu pas tot într-acolo merge…