Din strainatati

Sunt singur într-o cameră
Pe pat, într-o garsonieră.
Spre iubita ce mi-a fost dat
Să o cunosc şi să o iubesc,
Cu adevărat o îndrăgesc.
Ea, vai, nu-i aici…
După ea sufletul îmi plânge,
Adeseori. Vino iubito, aici
Alături şi fizic, lângă mine,
Să fii; sufletul îţi plânge
După noi doi. De tine,
Mie dor, mie dor, mie dor.
În braţe să te strâng, scump odor,
Pe drumul lung al vieţii să fim alături
Fizic, nu numai în gânduri…
Când desul zilei văl se lasă
Şi tot ce a stat drept se culcă
Şi tot ce a stat culcat se îndreaptă,
O aud pe ea suind…
Cât eu respir o dată, suie
Şi sufăr mult până ajunge
Cascadă în iureşe nebune
Ce-i înalţă şi-i striveşte soarta,
Scaiet fierbinte care-mi face
Un joc din iubirea ta…
Închişi ţin ochii, ochii.
Şi-i urmăresc făptura toată.
O clipă, noi, ca păcătoşi,
Avem în zi un scurt repaus,
Dar o aud cum iar coboară
Ca-ntr-o veşnică maree.
Întreaga zi pleacă, vine,
Un dar absurd ce i-o redărui
Meduză ce a săltat pe valuri,
Ce ba o vezi, şi apoi dispare…