vremea copilariei , ca o dulceata de cirese amare

E o seara linistita de duminica! pe langa alte chestii mi-am facut timp sa intru un pic si pe aici cu un singur scop : sa scriu ceva frumos .Sper sa imi si reuseasca.
E caldut afara , azi a fost soare .Citind o carte a unui autor caruia sincer va zic ii iubesc absolut toate cartile, Paulo Coelho, mi-a venit in minte mirosul si gustul cireselor...Nu stiu de ce pentru ca cartea " Invingatorul este intotdeauna singur " nu are absolut nici o legatura cu ciresele . Doar coperta este rosie.
Mi-am adus aminte de copilarie, de cei doi ciresi din gradina bunicilor ,faceau niste cirese negre negre......si atat de bune de nu-i adevarat....Ciiresii nu mai exista dar amintirea acelor cirese va dainui cred ca toata viata in mintea mea ...Fac parte din copilaria mea .Tin minte , mica fiind ca veneam la bunica mea si intotdeauna , cand era vremea cireselor ,asa prin iunie ,cand de altfel e si ziua mea ,imi facea o prajitura cu cirese super

Mi-e dor de acele vremuri, mi-e dor de bunica , mi-e de copilaria mea , care a fost ca o dulceata de cirese amare .Da , mi-e dor de copilarie , atat de frumoasa copilarie a mea! Vineri am avut intalnirea de 10ani de la terminarea gimnaziului . Nu se obisnuieste , dar noi sincer ne-am bucurat ca ne-am revazut, unii dintre noi casatoriti cu copii , altii plecati prin tari straine.Afost un moment deosebit ,, plin de amintiri. Amintiri legate de scoala , de profesori, de sotii , dar in principal , amintiri legate de copilarie, o copilarie cu miros de portocale, fulgi de zapada, miros de cozonac proaspat scos din cuptor, miros de capsuni,cirese , mure.
Pur si simplu, erau alte vremuri.. Vremuri frumoase, in care copiii se jucau cu mingea si pe imas, si pe asfaltul din fata blocului, fara sa se ingrijoreze nimeni pe motiv ca “n-ai vazut la stiri?”. Era vremea copilariei , ca o dulceata de cirese amare