As vrea sa plang,dar oare e bine?

As vrea sa plang,dar oare e bine?As vrea sa strig ca sunt eu,o fiinta,cu “suflet de copil”,trist,dar o persoana cu nimic deosebita de altele.Da stiu,iar debitez,dar din nou tristetea imi cuprinde sufletul.Asta simt sI astazi,pentru ca m-a cuprins o melancolie adanca,am decis sa ma descarc. Dorul pe care il simt in fiecare clipa e prea mare, prea mult doare si totusi in mintea mea stiu ca am luat decizia corecta fata de persoana care am ranit-o si am facut-o sa sufere enorm, de ce?,pt ca mi-am incalcat principiile mele si am indraznit sa ma indragostesc si cand zic, "am incalcat propriile mele principii", ma refer la faptul ca eram constienta de o DRAGOSTE IMPOSIBILA.Nu exista moment,in care,aducandu-mi aminte de toate momentele frumoase in decurs de 4 ani au fost doar momente mirifice, simteam ca sunt iubita dar si iubeam in aceeasi masura,sa nu imi incolteasca o lacrima,in coltul ochiului, sa nu adorm cu gandul la ce am avut mai de pret, sa nu imi invadeze visele toate trairile alaturi de ingerasul meu, imi invadeaza mintea, sufletul, fara sa ceara voie nestiind cata suferinta si durere provoaca.Si visele sunt tot ce mi-a ramas, drumul ce fiecare l-a ales, in adancul sufletului sunt convinsa ca nici distanta, nici trecerea timpului nu va reusi sa stearga ceea ce in fiintele noastre este inca VIU. La poarta sufletului meu s-a format un zid cu o poarta mare de fier, prin care nimeni nu va putea patrunde, pt ca am incuiat-o bine, iar cheia am aruncat-o undeva sa nu poata fi gasita. Avem milione de motive pentru care putem sa varsam o lacrima si noi le alegem pe cele mai marunte. Poate pentru ca viata noastra e facuta din lucruri mici(unele chiar minuscule) puse cap la cap sau imprastiate.
O lacrima aluneca pe obraz si pare sa devina regina vietii mele. Iata ca si o fiinta care vrea sa para mereu dura, care controleaza si ultima linie a destinului, care isi face planuri pentru viitor...plange…,doua lacrimi isi croiesc un drum pe obrazul meu. Prima se jertfeste pentru profunzimea pe care nu ti-am aratat-o, i-ar cea de-a doua pentru nimic. Nimicul acela din care poti crea totul. Nimicul cu care canti, razi, dansezi, cinezi… si toate acestea pentru ca esti indragostit. Iubesti si fac din cuvantul „dor” o fiinta, o tin in mana stanga aproape de inima, simt cum bate si ma hranesc din asta, pana cand?, poate pana va inceta sa mai bata!!!!!!! Daca am fost un pic incoerenta, imi cer mii de scz dar in invalmaseala mintii mele am vrut sa pun pe hartie cam tot ce e acu in sufletul meu, ce va fi mai tarziu......nu pot spune inca!!!!!