Stăteam uneori în nopţi târzii şi reci
....cu sufletul pierdut şi gândul ca ai sa treci..
Si aşteptam cumva să te găsesc, să vii,
...să-mi luminezi puţin secundele târzii.
Am bănuit mereu că undeva exişti,
...că-n univers sunt vise şi pentru cei trişti..
Şi am crezut în tine, în primăvara mea,
...in faptul că oricine poate s-ating-o stea.
Ai apărut uşor cu zâmbet cristalin,
....icoana unui vis la care mă închin.
Aş vrea să te păstrez, în suflet să te-nchid,
...dar.. tu alergi spre soare, nu vrei pământ arid.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!