Sub cenuşa de timp
nestrivit de uitare
gândul stins în ecou
mai suspină şi doare,
revenim la cel joc
sub năframă de noapte-
un vlăstar inocent
în amurguri răscoapte.
Pe cearşaful de rug
îmi culcasem aripa
veşnicia să-mi fac
de-opotrivă cu clipa
şi-ntr-un snop de scântei
să-mi consum febra firii,
primii zori să-i ucid
cu finalul iubirii.
Cu aripa în scrum
şi privirea pe zare
plânge veacul plecat
moştenit de uitare,
doarme rima sub cap
şi-amintirea pe geană-
zdrenţe smulse din ani
pun bandaje pe rană.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!