iubire care doare

Alerg spre tine,

ne-ntâlnim şi azi pe zare
în miezul verbelor

fiorul să-mi alinţi,
să-mi mângâi pleata

cu ploiţele stelare...
Dar palma-ţi lunecă

pe sânii Ei fierbinţi.

Zidim castele

cu ferestrele în vise,
în leagăn roze pun,

aştept să mă iubeşti
lăsând aripa

peste braţele-mi deschise...
Dar în extaz cu EA

suspini şi îi zâmbeşti.

Mă strângi la pieptu-ţi

cu polenul din silabă,
atingi cu buzele zenitul când te chem
din dezmierdare savurăm febril, în grabă...
Dar soarta ta cu-a Ei se deapănă-ntr-un ghem.

Nopţi diafane petrecute-n desfătare
pictând imaginea portretului din gând,
iubite,însă, mângâierea ta mă doare-
îmi spui de dragoste pe EA îmbrăţişând.