o inima...un munte de gheata

Ascunsa intr-un munte de gheata fina, curata si transparenta sta ascunsa o inima,. Si pana la ea, din razele de soare nu ajunge decat lumina, fara caldura. E o lumina ce inca o mentine in viata, dar ea ramane in continuare rece si se simte peirduta sub muntele de gheata.. un munte ce a fost format in ani si ani de zile, format de frigul ce era emanat de tot ce o inconjura, de priviri reci, de ssuflete inghetate ce roiau in jurul ei.. putine lucruri mai erau calde atunci.. azi.. nimic nu mai este.. doar soarele.. un mini-zeu ce se ascunde din cand in cand in nori ca sa traga un pui de somn si a face mica inima sa se stranga, sa se intunece si sa se usuce.. ca apoi o raza sa razbata din nou pana la ea.. si inima a inceput sa se intrebe daca chiar mai exista caldura dincolo de muntele ei.. daca nu cumva e doar o amagire, o iluzie un semn de dementa, ce a pus stapanire pe ea.. incepe sa se intrebe daca nu cumva soarele se joaca cu ea.. atunci soarele ar fi crud.. si ea ar alege sa se faca mii de bucatele mici.. si totusi ea inca crede in razele alea, crede ca pota duce si caldura.. vrea sa fie asa.. un vis devenit realitate.. un munte de gheata topit si ea.. inima.. libera se va incalzi la razele soarelui.. se va ridica pana la nori si va privi spre alti munti de gheata ce asteapta sa fie topiti.. si.. totusi.. ceea ce credea ca va topi muntele nu a reusit.. oare ce va reusi? ce se va alege de ea? va reusi sa vada norii, sa zboare si sa simta caldura? nu stie.. dar.. deocamdata ea continua sa bata, chiar daca muntele se ingroasa.. asteapta sa fie libera...