Imi amintesc ce frumos era :
Adia vantul , simteam briza .
Nisipul era oprit de pleoape ,
Apa imi mangaia pielea ciocolatie ,
Soarele imi incalzea chipul rece .
Zambetul isi facea loc printre obrajii colorati
Si se largea , devenea din ce in ce mai mare ...
Imi amintesc ca atunci te vedeam pe tine
Si te apropiai cu pasi largi , de urias .
Iti simteam inima inflacarata ,
Ce nu se putea abtine de emotii .
Erai foarte aproape de mine , mai aveai putin .
Apoi ai ajuns si ne-am sarutat ...
Precum in basmele pe care le citea mama
Cand eram mica ,
Iar ochii mei vedeau doar veselie de primavara .
A fost un moment de neuitat ,
O clipa a carei vibratie mi-a ramas ,
Care a durat ceva timp .
Mi-am mangaiat trupul ,
Cu palma ta delicata .
Simteam respiratia ta tremuranda pe piept .
Simteam miscarile tale grijulii ce imi conturau corpul imperfect .
Si parca imi crescusera aripi , iar atunci sarutul s-a terminat .
Am putut deschide ochii si...
Am vazut lumea , asa cum e ea .
Ochii mei , precum niste margele te-au cautat pe toata plaja .
Dar nu erai...
Unde disparusei , inger inconsecvent?
Si mangai sufletul , si mangai ranile .
Iar privesc poza , si simt remuscarile...
Adio , pentru a suta oara ...!
Pentru ca ma vei cauta , dar nu ma vei gasi . Voi pleca , imi voi trai visul perfect . Iti voi scrie doar o scrisoare de ramas-bun . Adio , adio , adio...!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!