miercuri, 14 septembrie 2011

nonsens


Am ajuns in mijlocul infinitului
Si-mi flutura rochia alba ca cenusa .
Rad alaturi de porumbei ,
Porumbeii veseli precum durerea .
Am zburat spre infinitul unui continent .
Si m-am prabusit la capul Pamantului .
Am inotat alaturi de veverite
Si-am plans cu zambete .
Am alergat pe mari
Si ma simteam libera precum in penitenciar .
Am cantat precum un mut .
Si-am privit precum orbul spre orizont .
Am auzit un tipat scos de flori
Apoi , am plecat spre uitare .
Si-am mers , m-am impiedicat si m-am ridicat .
Dar in final , am ajuns la locul de unde plecasem :
La sfarsitul nemarginirii .

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!