Ai fost doar un scriitor,
In cartea vietii mele.
Ai scris poveste de amor,
Si la final,numai durere.
Iar eu acum cu fata plansa,
Rup aceasta pagina....
De dor inima mi-e stransa,
De ce te iubesc asa cu patima?
Mi-ai fost refugiu,mi-ai fost adapost,
Mi-ai fost zambetul pe chip..
Acum cand totul nu mai are rost,
Nu-mi gasesc fericirea in nimic.
Esti jumatatea mea,ti-am spus-o si ieri,
Fara tine nu ma simt intreaga,
Si oricat as cauta nu voi gasi nicaieri,
O alta jumatate ca sa ma inteleaga.
Am prieteni,am oameni ce ma iubesc,
Am o familie care ma rasfata...
Dar degeaba ii am,daca eu ma regasesc,
In bratele tale,ce m-uncalzeau pana dimineata.
Anii vor trece,timpul va vindeca,
Insa traiul imi va deveni absurd...
N-am sa mai pot rade cu inima,
Voi rade doar tristetea sa-mi ascund.
Amintirea ta ma va urmari clipa de clipa,
Si-ti voi cauta privirea in fiecare "El"....
Pacat ca visele mele sunt acum risipa,
Si ca povestea noastra s-a sfarsit in asa fel.
Regret ca nu te-am cunoscut mai devreme,
Dar nu putem tine piept lui Dumnezeu...
N-am fi trecut prin atatea vremuri grele,
As fi ramas a ta si tu ai fi ramas al meu...
Iar numele tau imi va ramane intiparit in minte,
Cand il pronunt,raman fara aer,fara glas...
Voi zambi cand imi voi aduce de el aminte,
Si o lacrima imi va curge pe obraz.....
De acum am sa port o masca,
O masca a unei femei fericite....
Ce incearca din rasputeri sa depaseasca,
Socul pierderii persoanei iubite....
