Privind toamna cum s-asterne.
Si-mi amintesc de ochii ei,
Ce seamana cu doua perle.
Vantul racoros imi atinge fata,
Si ma gandesc la al sau parfum
Ce-l miroseam si-l respiram dimineata,
Strangand-o in brate,nu incetam sa-i spun:
"Te iubesc enorm de mult zeito,
Inger fara aripi ce esti !
Te iubesc enorm de mult fetito,
Cand cu atata inocenta ma privesti !"
Acum nu stiu incotro ma indrept,
Stiu doar ca amintirea ei nu-mi da pace.
Cu o neputinta muta,lacrima imi sterg,
In fata durerii mele chiar si natura tace.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!