fa-ma Doamne

Fa-ma Doamne o stanca.

O stanca de piatra.

Inima sa nu-mi mai planga,

Ranita si abandonata.

Fa-ma Doamne un pom,

Sa cresc in pustietate.

Am crezut cuvantul spus de om,

Si acum culeg singuratate.

Fa-ma Doamne o lacrima,

Mai amara decat ale mele.

Sa apar cand iubesc cu patima,

Pe obrajii celui ce simte durere.

Fa-ma Doamne iar copil,

Ce dor mi-e de inocenta...

Traiesc sperand dar e inutil,

Viata mea e o eterna turbulenta.