Iubeşte-mă

Iubeşte-mă...
aripa
în toamnă-i ferecată
cu vara obosită
iluzia-i plecată,
amurgul mai scrutează
în mine depărtarea
dar nu ademeneşte-
în plumb se-nchide zarea.

Iubeşte-mă, căci doare
semnalul de plecare
cu dorul ud pe geană
stau- sală de-aşteptare,
petrec vagoane pline
de clipe consumate-
din veşnicie smulse,
din carnea mea săpate.

Numeşte-mă "iubită"
în vis muşcat de brume,
îmi leagănă apusul
pe steaua fără nume...
Iubeşte-mă
mă cheamă
mă minte
mă dezmiardă...
brumarul să se-ndure,
aprilul să te creadă.