De-ar fi să vii aici vre-o dată,
în ochii rimei să priveşti-
eu să-nţeleg că sunt iertată,
tu-n al meu vers să te găseşti.
Auzi? Te strig de-un veac pe nume
în orice pagină şi rînd,
am obosit de ploi şi brume,
сînd soare-mi vei aduce-n gînd
cu-o frază poate-ntîmplătoare:
"Vezi...te citesc aici.Mă ierţi?"?
E clipa-atît de trecătoare-
mîine- apusului clienţi.
Mai incearcă-odată,de-ţi mai pasă,
prin verb să pot să te privesc.
Nu,n-am să incerc să-ţi intru-n casă-
să ştiu în tine că trăiesc...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!