rutina

Demult străini, în trenuri diferite,

captivii fericirilor de lut

ne furişam în vise ne-mplinite

să ţesem din a nopţii şoaptă scut.

Bem plictisiţi cafeaua de rutină

ieri dulce, azi- aproape fără gust,

smulgând cu greu duminica din tină

nutrim speranţa stropului de must.

Te minţi... mă mint cu laurii de ceară

şi serenade scrise pe nisip

înlănţuind dorinţa ca pe-o fiară

în ciobul de oglindă fără chip.

De taine, însă, gândul ne despoaie,

înăbuşim un geamăt a regret,

pictăm imagini făr-destin pe foaie,

înveşnicim o oază în deşert.