strop de primăvară (în toamnă)

Aromă de toamnă pătrunde în vene,

îngheaţă fiorii, se-nfibge-n zenit,

cu moi nostalgii mă atinge pe gene,

închide oblonul din vis infinit.

Nu bat cu chemări în cutia poştală,

spre poza din net pe furiş nu privesc,

nu-ncerc noi pricini să-ţi mai trec prin mahală,

speranţe-n castel de nisip să cerşesc.

Cuminte mă las pe o bancă pustie

la vechiul peron, trenuri pleacă şi vin

cântându-mi refren la povestea târzie

şi caut răspuns în paharul cu vin.

În stropul amar e din nou primăvară

e zâmbet şi şoaptă în leagănul nins

şi noapte pe rug- tu şi eu într-o pară...

în zori însă toamna din nou a învins.