Mă joc cu tine să mint viscolul din pleată,
duminici false peste zdrenţe vechi îmbrac,
pe pânza sumbră mai pictez o albă pată,
gătind în perle un destin cărunt, sărac.
Un dor orfan alint cu rime-mprumutate,
înfăşur noaptea în cuvântul nerostit,
cârpesc cu şoapte dulci aripile purtate,
de strune noi ating arcuşul amuţit.
Dar nu mai crede... reproşează din oglindă
sărutul toamnei scuturat în curtea mea,
din somnifere stau iscoadele la pândă
turnând tăciune peste-aprilul ce glumea.
Stau năucită între uşile-ncuiate,
fac cuib în humă pentru vis din labirint,
din colivie scap suspine despuiate
căci nu ştiu- mâine despre ce să mă mai mint?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!