Ai fi a mea?

Si simt c-as vrea, sa plang mereu,
Sa arda-n lacrimi, gandul meu,
Crezand ca-n lumea ce-nconjoara,
Doar dragostea n-avea sa moara …

Si simt c-as vrea sa mor si eu,
De chin, de dor, de suflet greu,
Si-aud surzenia ce-mi canta,
Nimicuri goale, ce-nfierbanta …

Nici ceasul parca nu mai bate,
Si-aici parca nu vine noapte,
Sa treaca inc-o zi de chin,
De-amar si-al dragoste venin.

Era o vreme cand batea,
Din piept sa-mi smulga inima,
De dor si dragoste. A ei.
Invidia celor ce sunt azi zei …

Amarnice atatea clipe,
Incet ce vor sa se-nfiripe,
Acolo d-unde tot rasar,
Patimi dulci, cu gust amar …

E oare astazi cu putinta,
Iubirii sa-i oferi credinta,
Crezand ca-n viata cel ce-i Zeu,
Pe cruce-a scris, al nost’ destin, cu mult prea greu …

Sunt sec de dor. O recunosc,
Atata timp, pierdut cu rost,
Facand doar ceea ce simteam,
Ca-n brate, iarasi, sa te am …

Ma-ntreb, citind, aceste randuri,
Atatea-s vise, idei, ganduri …
Daca cumva, tu ai mai vrea,
Ai fi a mea?