Cinematograful

Lume, lume, dati de veste, ca azi, eu, va spun poveste,
Intr-o zi pe inserat, cerul clar, neinnourat,
Si un vant rece din spate, ce infige-n mine ace,
Cand, trecand un colt de strada, inima imi da sa arda …

Tresarind parca licoare, din a patimii teroare,
Simt in treacat o fantoma, a trecutului aroma,
Iara gandul meu ingheata, ochii mei vazand o ceata,
Ce intra rapid pe-o usa, tot atat de jucausa …

Asta seara, joaca-un film, tot atat cat de sublim,
Simt cum inima imi bate, asteptand pe inserate,
La intrare-n cinema, vocea ei tot ma chema,
Randu-ncet se prelingea, usa-ncet, tot scartaia …

Urcand scarile-nrosite, glasurilor ragusite,
Tot simtind a ei chemare, ca o dulce alinare,
Ochii mei, se duc in sus, capul meu intors spre-apus,
Iara-n spate-n fund, pe-un rand, o aud pe ea plangand …

Urc iar scarile-nnegrite, clipelor nefericite,
Si m-asez, mai sus un rand, ca si cum n-aveam de gand,
Sa o vad, sa o ating si in brate s-o cuprind,
Si de-acum, nu mai mai mir, ca nici vorbe nu respir …

Iata liniste in sala, chiar de-i plina, parca-i goala,
Nu de oameni, nici fiinte, ci de dulcile credinte,
Ale celor ce in viata, dragostea si-o vand in piata,
Ca pe-un lucru cu-o valoare, cand aceasta pret nu are …

Sala noastra, goala este si inchei a mea poveste,
Povestind de o fantoma, a trecutului aroma,
Ce-ntr-o seara, pe-nnourate, vocea ei striga departe,
Sa revin, la cinema, unde-odata-am fost cu ea …