Un gand de isterie, de pura nebunie,
Atat de vag si cald si-atat de-adanc sadit,
In mine si in suflet si-n tot ce ma cuprinde,
Caci ale tale ganduri, incet m-au otravit …
Din bolta mea de stele, strivit cazui. Pamant,
Sub palmele mele, de greier, tristu-i cant,
Caci tot ce-a fost sa fie, si gandurile mele,
Acuma-s doar cuvinte, avar pierdute-n vant …
Innebunit de vise, de buze neatinse,
De clipele pierdute, intr-unu’, nu in doi,
De noptile-asfintite si-atat de nedormite,
De ochii tai, atat, de neatinsi de ploi …
Secunde trec incet, in vesnica lor moarte,
Iar eu citesc atent, de timp roasa, o carte,
In care despre noi, scria pe-la-nceput,
Dar de sfarsitul ei, mereu noi ne-am temut …
Citind incet pe pagini, cum mangai amintiri,
Si simt nascand in mine, arome de trairi,
Ce dor si-ncet ma ard, pe pleoape si pe ochi,
Vazand alai de oameni si sfant sobor de popi.
Incet intr-o cutie, din patru scandurele,
Incet ce ma coboara, in negrul meu pamant,
Oriunde-as fi in lume, pe bolta de-albe stele,
In suflet ti-a ramas, sarutul unui sfant …
Sfat: Poezia dauneaza grav sanatatii. Pentru pastrarea sanatatii mentale, este recomandata neinterpretarea ei sau consultarea sfatului celui care a eliberat poezia … Se elibereaza fara reteta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!