Fetita fara glas ...

Pagini curg, versuri adorm, somnul dulce-al viselor,
S-aude-un tac, s-aude-un tic, atat de slab, atat de mic,
Si eu, sunt prins, intre pereti, atat de grosi, atat de desi,
Pagini curg, vise aleg, tot ce-i dulce, tot culeg …

…
Se-nfiripa, se aprinde, simt ca doare, parca moare,
Ma trezesc iar in picioare, cad din nou, e o chemare,
Putin timp mi-a mai ramas, tremurat, ma uit la ceas,
Ma uit la geam si ma priveste, o dulce fata ca-n poveste,
Cu ochii ei adanci si vii, in ochii mei cei stravezii,
Si ma privea, si o priveam si duhul din mine-l dadeam,
Si eu zambeam, trista era, pe geam ce dulce-mi lacrima …

O urma alba, un oftat, un vis atat de daramat,
Un abur fin s-a ridicat, din tot ce-i sfant si minunat,
Un duh atat de necurat, statea la geam …
Si o priveam, privirea-mi acra o ardea, si ma miram.

Ca doua lacrimi intr-un vas, era fetita fara glas,
Iar eu baiatul fara haz, m-ating de geam, o-ating pe nas,
Si ea-mi zambeste-ncetisor, atat de dulce de usor,
Ma-ndeamna sa lipesc ureche, de geamul gol si-atat de rece.

Lipit de geam, lipit de ea, e lumea ei e lumea mea,
Si-ascult cu drag, ce imi sopteste, povesti si basme-mi povesteste,
Nu cred nimic, n-o cred pe ea, nici ce-mi soptea nici ce-mi vorbea,
Caci lumea ei, e doar a ei si lumea mea, e doar mea,
Un simplu geam ne despartea …

Vazand ca ard de chin si dor, de neimplinitul meu amor, de zile gol,
A riscat si-a incercat, in colt ea geamul l-a crapat, si-n zare m-a lasat sa zbor,
Sa zbor cat vad cu-a ochilor, lumina mea … sunt ochii ei, in ochii mei,
Se scurg scantei, ma-ntorc la ei, imbratisati vom fi doi zei …

Afara ninge, vantul bate, in colt sunt cioburile sparte,
In coltul celalalt se tin in brate, nici un cuvant nu ii desparte,
Iar ea se uita iar la ceas, fetita-mi dulce fara glas,
Si eu ma uit la ceasul ei … putinul timp ce ne-a ramas …