Nu are rost sa scriu, nici pagini sa insir,
Cuvinte sa le-nnod, povesti sa tot desir,
Atata timp cat gol, chiar propriul gand imi este,
Iar mintea mea traieste, adanca sa tristete.
De ce sunt versuri triste? De ce o amagire?
Cu rime imperfecte, ca propria mea fire,
Cu versuri spalacite, de-un suflet fara rost,
Ce-si duce a sa viata, pe un destin anost.
Privind un ceas cum bate, contrar inimii mele,
E doar un ceas ce-n lume, arunca sagetele,
Ce-n inima de te lovesc si-adanc de iti indica,
A cat-a ora e, de cand e parasita …
Si uite-un ceas cum bate, adanc spre miaza-noapte,
Ecourile lui, acuma sunt doar soapte,
Iar arcul lui a tras, atat de sangeros,
O ultima sageata, in cel fara de rost …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu
ai ceva de comentat????.....comenteaza!!!!!!