Pe scari

Trecand in nefiinta, momentul clipei mele,
Urcand pe scara vietii, ce duce spre apus,
Un gand de amagire, de dor si de durere,
In inima si-n suflet, adanc el m-a strapuns.

M-am prins de balustrada, iar clipa mea sa arda,
Pe treapta care-o urc, o lacrima sa las,
Caci gandul ei ma strange, imaginea sa calda,
Iar vocea sa ma lasa, zdrobit si fara glas …

Ce simt acum, imi pare, o dulce alinare,
O clipa amagita, amarnicului ceas,
Secundelor ce cad, in tragic-amintire,
Le-arat singuratatea in care m-am retras.

Urland durere dulce, ce-n suflet nu ma unge,
Un tropot scurt pe scari, l-aud parca urcand,
Cu ochii aproape stinsi, din urma ea m-ajunge,
Incet ma prinde-n brate vazandu-ma plangand …