umbre

Un rosu, rosu aprig, ce curge-n valuri fine,
Strecurand licoarea, ce aprig arde-n mine.
Venele-mi sunt tunuri, ce-s gata ca sa traga,
Pentru un chip de lut, privirii ce mi-e draga …

Carnea ce ma doare, inima-mi teroare,
Si ce-mi sadeste-n suflet, a ta dulce licoare,
Ca dulcele venin al coltilor de sarpe,
Si cantecele acre, ale batranei harpe …

Ceasul din perete, arata miez de noapte,
In paginile ei, batranul semn de carte,
Iar eu intins in pat, privirea la perete,
Vazand umbre cum joaca, a vietii dulci scenete.

Actori de prima scena. Chiar lor le fie jena,
De publicul ce-admira, actori ce sunt si ei.
In spatele oglinzii, ce reflecta perena,
O lume muritoare, lipsita si de zei …

Alaturi mana lui, tinand de mana ei,
In sala sunt actori, in sufletul lor zmei,
Privind cu jind, sceneta, spectacolului vietii,
Traind din plin mireasma si gustul tineretii.

…

Luminile se sting si umbrele dispar,
Caci ziua ce-o sa vina, va fii tot in zadar,
Mireasma tineretii, un gust atat de-amar,
Spectacolului vietii, mai mult decat hilar …