surdina

Ingandurat petrecem timp, dar nu e impreuna,
Iar linistea in jurul meu, s-aude in surdina …
Pe geam, un cer, e innegrit, si-n casa arde lampa,
Ca gandul meu nestavilit, cand ma priveste vampa.

Actrita ea, pe scena lumii, mimand versuri in rime,
In gandul meu, e doar o alta, cu-atata plin de sine.
Scarbit vad un spectacol gol, de rima si-nteles,
Cum viata noastra pare-a fi, un haos prea imens.

Clipele trecand, eu mor, dar tu … nu mori in mine,
Si-ti joci prea bine al tau rol, de ma gandesc la tine.
As vrea sa uit, sa uit de tot, de tine si de toate,
De ale tale vorbe dulci, de zambet si … de soapte.

Si cand ma regasesc din nou, privesc la o vitrina,
Din poza ei, ce-acolo-o tin, astept ca ea sa vina.
Un plumb pe foaie, imprimat, ca pata de pe suflet,
Un alb pe negrul muradit, la care tot mai cuget …

Astept secundele sa moara, iar eu … sa mor cu ele,
Simtind pe buze gustul tau si a ta dulce piele.
Sperand ca timpul ce-a trecut, sa nu mai fie-un mit,
Al tau, al meu, si-al clipelor, cand dulce ne-am … iubit.