tanjeam

Tanjeam iubirea … iar sufletul meu, acid era,
Iar ochii mei si ura, frumosul spulbera,
Si gura mea, spurcata, cu mult prea mult amara,
Ca racnetul nestins, de timp roasa vioara …

Atat uram, si-urasc, aceste patimi dulci,
Din corpul ei cand vrei, esenta sa i-o smulgi,
Din doi, doar unu vrand sa fie,
Legati unul de altul, de clipa si de glie …

Iubeam, scriam, gandeam, iubirea tineretii,
Neurmarind avar, un singur scop al vietii,
Traind in mine clipe, de-amar dulce cosmar,
Fiindu-mi prorpiul rob si harnic gospodar.

Cuvinte ne-ntelese, nicicum de cel ce-asculta,
Oricat ar sti el carte, oricat ar fi de multa,
Caci nesimtind durerea nici patima iubirii,
Citind aceste randuri ar fi-mpotriva firii …

O! dulce sentiment … tanjeam eu dupa tine,
Acum tanjeste tu, atata dupa mine,
Si cauta-ma tu, acolo unde-am fost,
Si unde clipa noastra, pe lume avea rost …