luna

Si i-mi doresc ca 'tu' LUNA albastra,cum spun pamanteni ca esti,alti te inverzesc,uni te inorsec,Sa vi sa privesti,pe geamul ce-l ceresc; lumina lumanarilor inca lucesc.Ele nu se topesc,foile ce altadata poeme de tine LUNA vorbesc,sant ingalbenite ,uitate sa fie scuturate,Doar lumina lumanarilor le dau viata..,poate tu LUNA ai ramas sa le citesti.Noi pamanteni uitam cum ne veghezi LUNA culoarea nimeni nu-ti va lua.

INGER FARA CHIP

TE-AI INTORS INGER FARA CHIP ,FARA FORME,DAR SIMT CUM MA ATINGI,PRIVESTI NIMIC NU ZICI.IN PALMA TI INIMA MEA,,,IA VA FI PATURA TA,PERNUTA VA FI SUFLETUL MEU.ASA POT A TE ALINTA MEREU.DE CE ZEUL TAU MA INVINS CA SA TE AM PE TINE,INIMA AM PROMIS,M-AI BINE O JUCAM LA CARTI SI PIERDEAM TOT,SUFLETUL MI-AM VANDUT PENTRU 1 INGER FARA CHIP..DE CE VARSATORUL ZEU CAND A INCLINAT ULCICA LUI,NU A TINUT CONT CA PE PAMANT,PAMANTENI CAND IUBESC SUFLETELE SI LE VAND,,INGER FARA CHIP

stau cu mine

Stau singur pe o banca si privesc la o fata
Cum ma soarbe din priviri
Si imi spun ce pacat ca eu sunt un…
Un singuratic care spera la alta fata,
Fata care nu poate sa inteleaga
Ca ce a fost intre noi a fost frumos odata.

Mergeam, ne plimbam, ne jucam, glumeam, radeam
Da’ tu de odata te-ai schimbat erai alta fata.

N-am inteles, nu vreau sa inteleg
De ce acum te porti ca o straina
Care ar putea sa ma batjocoreasca cu rima.

M-am gandit, am cugetat si mi-am zis
Poate e doar o perioada cand,
Fata vrea sa fie singura odata.

Dar eram intr-o seara
Cu baietii la un joint
Si te-am vazut erai cu “el”,

Mi-am dat seama ca toate sunteti la fel
Cand vedeti unu mai “plin” sariti pe el.

De acum ma alint cu tigari,
De la magazinul unde da varsate
Ca sa aiba omu de toate.

Incerc sa te uit dar “el” cel din mine
Nu vrea, nu poate tu erai pentru el mereu aproape.

S-a terminat tigarea ma ridic si merg,
Da ce rost mai are? Unde am sa ajung
Daca stiu ca in drumul meu nu am te intalnesc.

Merg, merg si iar dau de baietii care
Au sa rada de mine c-am tinut la tine
Mai mult ca la oricine.

Pentru ultima oara iti spun te rog intoarce-te la mine tu esti totul pentru mine.

Imi sterg lacrima

Imi sterg lacrima



De ce privesti in trecutul indepartat?
Cum poti sa minti o fata care te`a respectat?
Nu e nimic,
Sunt obijnuita,
Pic sa ma ridic, o iau de la capat cand prezentul nu`mi ofera nimic
Te rog acum nu mai sta, in calea mea...
Nu te supara, nu ai dreptul de a ma acuza
Am avut incredere in tine,
Acum, stau ma gandesc si sunt suparata pe mine.
Asta e defectul meu de a avea incredere in orcine
As vrea sa numai am incredere in nimeni
Vreau sa fie bine, vreau sa fie bine...


Eu te`am iubit atat de mult, atat de mult,
Eu m`am indragostit de tine de la primul sarut,
Si nu pot, nu vreau, n`am cum sa te uit.
Oare cu ce ti`am gresit?
In urma nu ma uit
Stii pe tine nu pot sa te mint doar si tu m`ai iubit
Acum iti pare rau, ca m-ai mintit
Cu mine te`ai jucat, nimic nu a fost adevarat,
Singur te`ai demascat, iar eu acum incerc sa te scot din cap,
Mult prea mult timp am pierdut cu tine,
Si nu stiu de ce nu am inteles ca`ti bati joc de mine,
Dar probabil o sa patesti si tu la fel cu altcineva,altundeva
Si atunci ma voi simtii razbunata...de ea...

In ochii tai privesc adanc zi de zi.
M`ai mintit neincetat fara sa stii,
Ca doare...tare doare cand ma gandesc
Cu gandul la tine nu pot sa ma obijnuiesc
Ca tu numai esti dar ai fost langa mine
Si`mi bate inima , sufletul imi plange
Totul e in ceata, dar am sa trec si peste asta
Chiar daca...o sa`mi fie grea viata
Nu uita, nu privesc inapoi,
Niciodata nu o sa mai iubesc..
Si lacrima imi sterg, lacrima de pe obraz...
Am plecat, iti zic adio, nu ma intorc in nicï un caz...

il vad pe el in tine

Iubitul meu în astă zi
Te rog să mă asculţi!
Să te aşezi alături
şi şoapta mea s-o auzi.

Eşti scump în ochii mei
Mai scump decît orice comoară
Nu aş putea să cer mai mult
Când am totul în unul

Da… am!
Căci de la El eu te-am cerut
Dar n-am gândit vreodată
Că în tine am să-L văd
Pe El, pe al meu Tată

Al tău braţ este mereu
Gata să m-a ascudă
Blind şi iertător când eu
Fără să ştiu te supăr

Să ştii că te iubesc
Mai mult ca-n prima clipă
Căci doar cu tine eu păşesc
Pe drumul vieţii FERICIT autor

prin palmele tale

Rămân aşezat între palmele tale
Şi descopăr protecţia cotidiană
A iubirii împlinite…
nullAdăpostul catifelat
Pe care mi-l dăruieşti de fiecare dată
Lasă urmele amprentelor dulci
Pe fruntea mea
Pentru a mă descoperi marcat
Cu pecete fierbinte,
Iar eu mă ascund de tot şi de toate
În spatele gândurilor de bine
Şi savurez izolarea sentimentală
Spre care mă îndreptam
Fără să fiu convins că o voi atinge vreodată…
Între palmele tale devin fetus
Ce înoată fericit în lichidul amniotic,
Privirea ta mă hrăneşte consistent
Spre o grabnică dezvoltare,
Mângâierile pătimaşe
Scriu poveşti de dor în sufletul răsfăţat
Şi voi veni pe lume
Pentru a striga „Iubito!”, nu „Mamă!”,
Pe deplin conştient că numai datorită ţie
M-am reinventat
Din cioburile unui trecut anemic…

nu ma lasa sa plang

Dă-mi ochii tăi iubite, căci astăzi vreau să plâng
aşa cum n-am mai plâns de multă vreme...
Acoperă-mi tristeţea cu frunzele din crâng,
ce ne-au fost pat în nopţile supreme...

Dă-mi astăzi o putere s-adun râuri ce curg,
şi să le pun în palma ta cea fină,
Să-mi fii nemărginirea aceluiaşi amurg,
Privindu-mă zâmbind, să-mi fii lumină ...

De răni nu-mi este teamă mai mult decât mi-a fost,
de necrezut îmi pare azi durerea.
Zile şi nopţi, nebune, vor trece fără rost
spre miazănoapte alungând tăcerea...

S-a stins uşor sărutul, dar noaptea n-a-nghiţit
puterea lui ... e-n frunzele din crâng ...
Dă-mi ochii tăi iubite, cu-albastrul infinit
iubeşte-mă, nu mă lăsa să plâng !

lacrimi

Din stana-mi de piatră, dă-mi, Doamne, atât,

Dă-mi lacrimi cu care să-Ţi ţin de urât –

Dă-mi lacrimi în loc de credinţă, şi crez,

O lume întreagă, în plâns, s-o botez –

Pe lumea cea crudă, semeaţă, şi rece,

Dă-mi lacrimi cu care nimic nu se-ntrece,

Doar lasă în urmă o pace în care

Cu marea de lacrimi Te spăl pe picioare –

Pe plânsu-mi, de calci, am să plâng cu sfială,

Şi piatra ce sunt, va fi lacrimă goală

Tocită o viaţă, de tot ce am strâns:

Cu lacrimi de aur, comoară de plâns –

Şi Tu, Cel ce este, nu mă întreba

Ce rost are-n lume, şi lacrima mea –

Ce poate să facă, când n-are putere,

Ce munte să mute, când cade, şi piere –

Când ea, de mi-e dată, Tu ştii, nu-i aşa?

Că plâng, Doamne Sfinte, cu lacrima Ta

infinit

Atinge-mi creştetul frunţii atunci cînd
simt că totul se prăbuşeşte în jurul meu.
Sărută-mă cînd buzele-mi blînde se usucă de durere.
Strînge-mi lacrima de pe obrazu-mi palid cînd TOTUL devine NIMIC.
Atinge-mă cînd nu mai simt nici măcar adierea vîntului.
Strînge-mă strîns la piept cînd inima mi se sfărîmă îm mii de bucăţele.
Mîngîie-ma cînd picăturile de sînge îmi invadează sufletul.
Pentru că ‘a iubi’ nu e doar un verb…
Pentru că vom învinge totul doar ţinîndu-ne strîns de mîini.

Trei lacrimi reci de călătoare....

Şi-ai să mă uiţi -
Că prea departe
Şi prea pentru mult timp porneşti!
Şi-am să te uit -
Că şi uitarea e scrisă-n legile-omeneşti.
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
Cu ochii urmări-vei ţărmul, topindu-se ca noru-n zare,
Şi ochii-ţi lăcrima-vor poate
Trei lacrimi reci de călătoare ;
Iar eu pe ţărm
Mâhnit privi-voi vaporu-n repedele-i mers,
Şi-nţelegând că mi-eşti pierdută,
Te-oi plânge-n ritmul unui vers.

Şi versul meu
L-o duce poate vreun cântăreţ până la tine,
Iar tu -
Cântându-l ca şi dânsul,
Plângându-l, poate, ca şi mine -
Te vei gândi la adorata în cinstea căreia fu scris,
Şi-uitând că m-ai uitat,
Vei smulge din cadrul palidului vis
Întunecatu-mi chip,
Ca-n ziua când te-afunda vaporu-n zare
Şi când din ochi lăsai să-ţi pice
Trei lacrimi reci de călătoare! (Ion Minulescu)

In sufletul meu e iarna

creatie proprie

In sufletul meu e iarna
Si-as vrea sa fie vara,
Sa nu mai viscoleasca atat,
Sa fie totul ca la inceput.

Dar ninge,ninge ne-ncetat
Zapada imi umple sufletul gol
Si cateodata as vrea sa mor,
Asa ar fi totul mai usor.

E-un joc de oameni de zapada
Ce te privesc cu ochi pustii
Si lumea-i tentata sa creada
Ca-s morti frumosi cu ochii vii.

Cresc florile pe-al inimii altar
Zburda caprioare si copii,
Apoi cad frunze pe campii,
Si bucurosi cu toti vom fi!

Caci dupa viscol, nori si ploaie,
Vine si cer senin!
Si la roua de pe frunze
Sincer sa te inchini!

am legat

Am legat copacii la ochi
Cu-o basma verde
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi copacii m-au găsit imediat
Cu un hohot de frunze.
Am legat păsările la ochi
Cu-o basma de nori
Şi le-am spus să mă găsească.
Şi păsările m-au găsit
Cu un cântec.
Am legat tristeţea la ochi
Cu un zâmbet,
Şi tristeţea m-a găsit a doua zi
Într-o iubire.
Am legat soarele la ochi
Cu nopţile mele
Şi i-am spus să mă găsească.
Eşti acolo, a zis soarele,
După timpul acela,
Nu te mai ascunde.
Nu te mai ascunde,
Mi-au zis toate lucrurile
Şi toate sentimentele
Pe care am încercat să le leg
La ochi.

:)Cine sunt?Cine esti? :)

Cine sunt?Cine esti?

Te vad pe strada,imi esti strain
As vrea sa te opresc dar nu te retin
Ne zambim reciproc si merg mai departe
Ma doare ca ale noastre trairi sunt vechi ca o carte.

Inconstientul riposteaza si lupta contra mea
Rulandu-mi in minte filmul care ma adormea
Aruncandu-ma acum in depresii murdare,
Prea dure fiind gratiile pentru evadare.

Si imi continui drumul cu pasi de ceara,
Ce incep sa se topeasca si zambete sa imi ceara
Privesc spre umbra care merge dupa mine
Si o intreb "Ce mai este si cu tine?"

"De ce esti atat de intunecata si stearsa?
De ce de atatia ani imi joci aceasi farsa?
Cine sunt eu?Cine esti tu?De ce ma urmaresti?
Credeam ca te-am lasat in cadre pitoresti.

Astept un semn sau un raspuns sa-mi dai,
Dar seara se lasa,nu vrei sa mai stai...
Acum cand mi-e mai teama te grabesti,
Inca nu mi-ai raspuns:Cine sunt?Cine esti?"

juramant pt iubire

Azi îţi depun iubirea la picioare
Şi în braţe mai aproape să te strâng,
Să mă aprind din ce în ce mai tare,
Pasiunea de azi să nu mi-o mai înfrâng.

Ca o liană să te unduieşti uşoară
Cum nu mai există pe pământ
Şi să-ţi şoptesc în fiecare seară
Pentru iubire dulce jurământ.

Sărută-mă şi azi ne ardem dorul
Cuprinşi de-a iubirii înflăcărare,
Stăpânul să ne fie doar amorul
Cu pasiunea tot mai dogoritoare.

Pe altarul dragostei să fiu învins
Şi-ţi sorb din trup toată dulceaţa
Cu iubire, din ce în ce mai aprins
Şi să nu simt, că vine dimineaţa.( autor necunoscut)

:)Iubirea curcubeu :)

Iubirea curcubeu

Curcubeul ce se arată
pe a cerului poartă
îmi spune că acum
iubito te-ai întors
din singuraticul tău drum
paşii îi îndrepţi uşor
spre al caldului meu dor
aceeaşi cale-ai apucat şi tu
spre poarta iubirii de smarald
îţi simt parfumul diafan
şi te zăresc din depărtare
silueta ta armonioasă
flori de miere conturează
o lacrimă pe obraz se duce
e aşteptarea ce am trăit-o dulce
în mintea mea erai la fel
o fată cu un auriu mister
aproape ai ajuns la mine
zâmbetul tău acum mă mângăie
și te strâng în braţele-mi flămânde
peste tot trupul tău ele dansează
şiruiesc mişcări grăbite
un sărut tăcut îţi aşez pe buze
ochii noştri mărturisesc
trăiri profunde
nu ne mai luăm privirile
îmbrăcate în emoţii aurite
un dans uşor se înfiripă
trupurile noastre se arcuiesc unite
între sărutări şi şoapte mult dorite
s-au încălzit şi norii albi
ce deasupra noastră
ne-au vegheat clipele de iubire
ca într-un sărut ei s-au atins
lăsând peste noi câteva picături
de jurăminte...
apoi şi curcubeul ce ne-a unit destinele
se duce spre soarele...
ce grăbit se ascunde
sub zenitul asfinţit...
doar iubirea noastră... luminează
calea noastră
e acum fereastră,
spre imensul infinit..
fără zenit.

pot fi un vis adevarat!!!

Sunt vantul care te-adora

Si marea care te chema

Sunt taina noptii instelate

Cu sperante destramate.


Sunt amintirea unei veri de vis

Sunt tot ce-ai fost si ai promis

Sunt lacrima de pe obraz

Sarutul tau de bun ramas



O stea pe cer senin eu sunt…

Un vis de noapte, poate gand….

Sau val de apa inspumat….

In “colt de rai” indepartat….



Sunt poate ce n-as vrea sa fiu

Sau poate ce nu ai visat….

Credeam ca-ti plac asa cum sunt….

Si ca pot fi….un vis adevarat!

frumoasa mea

Adormi în braţele-mi prea pline de pofta trupului tău fin,
şi lasă-ţi părul lung să cadă pe aşternutul de satin...
Să te trezeşti gustând săruturi ca-n dimineţile de-atunci
când te iubeam ca nimeni altul, frumoasa mea cu buze dulci ...

Nici nu mai ştiu de câtă vreme din gândul meu n-ai mai ieşit
deşi erai de mult plecată către neantul pustiit
Te căutam pe nu ştiu unde, în zborul meu nehotărât
nepriceput, fără cuvinte, doream să te iubesc ... şi-atât .

Te-am luat pe braţele-mi flămânde şi te-am purtat prin galaxii
acolo unde-a mea iubire te aştepta demult să vii
Respiră aerul pe care îl simţi atunci când îţi şoptesc
cuvinte care dau năvală ... frumoasa mea, cât te iubesc !

Ce este-n sufletu-mi sălbatic nici n-am ştiut până mai ieri
şi cum încă mai ai puterea să mi te dai fără să ceri,
Măcar un strop din inocenţa pe care-n suflet o aveai,
iar eu, în nebunia-mi cruntă te-am ferecat pe veci, în rai...

Aş vrea să cred că-ţi este bine, iubirea mea-i stângace,ştiu
dar lasă-ţi inima să bată în pieptul meu, la ceas târziu ...
Îţi voi gusta şoaptă cu şoaptă, frumoasa mea cu buze dulci
nu am nevoie de cuvinte să-ţi spun cum te-am simţit atunci...

Când mi-ai umplut singurătatea cu trupul tău înmiresmat,
şi-ai scris pe pieptul meu de piatră atingerea-ţi de neuitat...
Ştiam că te iubesc din vremea când încă nici nu existai,
Născută eşti ca să-mi fii înger ,
născut am fost ca să-ţi fiu rai ..

de dragoste

In brate cand iti cad, se opreste vantul
Covor de ierburi ziua ne-ntinde sub picioare,
Iubire ca a noastra nu a vazut pamantul
In fiecare clipa se-apropie ca un soare

In fata te ma unduiesc sucara,
In brate ca un cleste te cuprind
Deasupra ta, cobor precum o seara
Scapare n-ai si adormim iubind

Si-n somn ma cauti Insetate
Ti-s buzele pe-al pielii mele pliu
Si mainile pe forme adorate

Ramai sa le rasfeti pana tarziu;
Tot degustand a trupului dulceata;
Iubirea se transforma-n dimineata!

pictor

Vreau sa-mi pictez sufletul,
Nu inocent...
Sau naiv...
Vreau sa-l pictez in culoarea vietii...

Vreau sa pictez cerul,
Nu fumuriu...
Alb...sau senin...
Vreau sa-l pictez in culoarea fericirii...

Vreau sa pictez toamna,
Nu-n rosu,galben...
Sau ruginiu...
Vreau s-o pictez in culoarea cind eram impreuna.

Vreau sa-ti pictez ochii,
Nu curiosi,verzi...
Sau albastri...
Vreau sa-ti pictez ochii indragostiti de mine...
( Ciuhrii Olga - Pictor )

durere

Sint..durere..ce ma plingi in noapte
si as vrea sa nu o faci..ca doare
Sint printesa de imi daruiai...soapte
si as vrea sa nu o mai faci ca doare
Sint fata cu parul negru ..cosite..
si as vrea sa nu ma atingi ..in noapte
Sint durere..ce produc...durere..
si nu vroiam..sa te doara...
Sint clipa dulce..de petale..in noapte
si te cunosteam...dupa pasi repezi
Sint durere..ce te doare...tare
si nu as vrea...dar doare...
Sint doar eu..copila care are ochi tristi
si stiu ca doare..in noapte..tristete..
Sint durere..care inca te va durea
si nu vreau sa mai vi..cu soapte
Sint dilitirul..ce cobor in vene
stiu si sint si doare..in noapte
Sint luna pe care o privesti..
si i-ai trimis mii de soapte..noapte
Sint tristetea ce te doare..cafea mara
si tu ai vrut-o dar fara putere
Sint al nopti dansin invaluit in miresme
si stiu ca doare..sampanie..acida
Sint ce nu am vrut..nu am vrut..durere
dar ,,stiu am produs durere..in noapte
Sint fleva cu singe cald..luna plina
si stiu ca doare..doare..doare
Sint..copila zburdalnica..in noapte
si te-a durut raspunsul meu..stiu
Sint luna intoarsa..femeie fantoma
si stiu intru in suflet..si fug...si durere

crede-ma

Să ştii că eu nu te-am iubit,
Aşa puţin cum ai crezut.
Eu te-am iubit umpic mai mult
Şi când ţi-am spus
"Te iubesc mult !",
Eu te-am minţit,
Şi m-ai crezut.

Ştiu că mai demult tu m-ai urât,
Ca şi acum,
Dar nu-mi păsa... eram nebun,
Dup-ai tăi ochi, şi al tău fund...

Nu mă crezi că te-am minţit?
Vai! Mă faci din pat să mă ridic,
Amantei, un dulce "Adio" să-i aplic,
La tine grăbit să vin şi să-ţi explic,
Sau mai bine să te mint aşa umpic
"Eu? Eu n-am făcut nimic!"

Începi să verşi lacrimile de rigoare..
"Te urâsc! Înebunesc! Vai cât mă doare..."
Cum am putut eu să te mint?
Să ştii că şi-eu mă-ntreb...
Nu de ce eu am greşit,
Ci unde naiba te-am găsit?
Şi de ce oare te-am iubit?

Mă-njuri cum nu am mai văzut,
Şi-n Iad să ard tu m-ai trimis,
Dar ştiu c-acum nu m-ai crezut,
Acum din tot ce eu am scris,
Şi bine-ai şi făcut!
Crede-mă... Te iubesc mult!

eu povesteam

Fumul era după pian,
Gândul prin creionul moale,
Când eu la tine tiptil veneam şi-n geam
...uşor băteam.

Buzele tale mă-ntăpinau,
Gândul meu tu mi-l citeai,
Ochii tai mă întrebau: "O cafeau să-ţi dau?"
... şi ţigările te iubeau.

Patul tău la noi striga:
"Haideţi amândoi aici!"
Singură ţigarea se fuma şi figura mea
...îţi povestea...

Tu eşti Veneţia în primăvară,
Cu măştile de damă,
Cu bărcuţele pe apă,
Şi cu iubirea la orice colţ de stradă.

Tu eşti vocea care mă cheamă,
Cu buzele de seară,
Cu sărutările ce mă omoară,
Şi cu muzicalitatea teatrală.

Tu eşti pictorul cu pălăria-ntoarsă,
Cu pensulele-n ceară,
Cu ţigările-n poală,
Şi cu privirea-n soarele ce se coboară.

Tu eşti poezia mea de toamnă,
Cu mintea afumată,
Cu iubirea îmbătată,
Şi cu controversa-n belşugată.

Tu eşti a doua mea ţigară,
Cu răutatea necesară,
Cu trandafiri amestecată,
Şi cu ea lângă cafeaua parfumată.

Lângă cafeaua parfumată ea era,
Iubita mea, lumea de-afară,
Gura mea fuma şi îţi cânta:
...eu Te iubesc nu-i aşa?

Timpul acuma se schimba,
Spunea prezentul cel de-acum,
Timpul pe loc stătea şi ne-aştepta
...să sărut gura ta.

Tabloul parcă privea,
Gesturile, atingerile, corpul tău,
Şi prin covor, urma mea-ţi spunea:
..."Nu m-aştepta!"

te iubesc

Trezindu-ma din umbra noptii, am vazut in raza soarelui imaginea ta, de aceea as vrea sa imprim cu litere de aur in inima ta cuvintele mele.
E greu sa ma gandesc ca totul s-ar sfarsii si ca iubirea nu este vesnica, dar eu am jurat in adancul marii, iubire eterna si chiar de s-ar crapa pamantul si m-ar trimite la celalalt capat al lumii, eu tot aceeasi ochii negrii si plini de mister o sa iubesc. Iti jur iubire ce va stapanii intreaga mea viata si va depasii si viata de peste moarte, rupand umbra inspaimantatoare si nesfarsita negura a mortii, iar noi doi sa stapanim totul, cerul, soarele , lacurile, viata si sa luminam moartea ce nu ne poate despartii. Tu esti prezenta in orice clipa a vietii mele, de tine imi amintesc, marea, muntele, campiile si dealurile.
Prin bunatatea si blandetea ta se poate invinge orice greutate,in umbra trupului tau ma simt in siguranta si inteleg din privirea ta ceea ce este bine si imi dau seama ca tie iti pasa de mine. Sting tigarea cu gandul ca ma poate ucide si m-ar indeparta de tine.
Tu esti totul pentru mine, apa, aer si lumina si de aceea iti spun ca
TE IUBESC!!

Cuvinte ascunse intr-un e-mail

am gasit acest mic fragment si mi-a placut mult..sper sa va placa si voua!....Cu adevarat, de multe ori in viata am admirat oameni in ascuns si gura mi-a fost pecetuita de tacere. Cu adevarat de multe ori ascundem intr-un text de e-mail sau un jurnal al sufletului nostru....cuvinte nespuse, dar care pot fi citite printre rinduri. Cati dintre noi am scris celui pe care-l admiram exact ceea ce simtim?!?...(acest fragment m-a dus cu gandul in vremea liceului..aveam un "mic "jurnal in sute de pagini in care imi asterneam ani la rand soaptele sufletului meu..)

"Opreste-te. Am vrut sa iti spun ca imi placi, ca intr-un fel stiut numai de mine nu te-am uitat nicicum si inca-mi amintesc de tine ca si cum ai fi acum aici langa mine.
Opreste-te. Am vrut sa iti spun ca imi esti drag, mai mult acum, ca ieri si ca oricand. Sunt eu, femeia care fugind de ea s-a prabusit cu dor pe-al tau crampei de zambet imbietor.
Opreste-te. Am vrut sa iti spun ca te ador, ca as muri sa stiu ca nu te voi mai revedea in nici o zi din viata mea.

Ramai cu mine. Sunt aici ca si prietena din umbra pe care nu o vei arta lumii nici macar o secunda.
Ramai cu mine. Ia-ma in brate strange-ma tare, sa ma ai mereu in inima ta mare.
Ramai cu mine. Vreau sa iti arat cum este sa fii iubit si pretuit ca un etern diamant frumos slefuit.

Nu pleca. Trebuie sa afli ca te port in inima mea ca pe o adiere blanda de vara, ca pe un cer cu stele intr-o seara.
Nu pleca. Vreau sa iti arat ca iti pot aduce un zambet inflorit cu un sarut nezorit in asfintit.
Nu pleca. Trebuie sa iti marturisesc ca te urmaresc … ca eu sunt cea care iti scrie noaptea tarziu povesti cu “a fost” si .. “unde esti?”

Opreste-te. Nu ma respinge cu tacerea si indiferenta ta … ce-i drept tu nu ma cunosti, dar nu ma judeca doar dupa scrierea mea.
M-am oprit. Astept sa te trezesti."

deschizatorul tau de drumuri

" Tu insuti esti deschizatorul tau de drumuri, iar turnurile ce le-ai inaltat sunt
doar temelia sinelui tau deplin. Si sinele tau va fi el insusi o temelie, iar eu, la randu-mi sunt propriul meu deschizator de drumuri, caci umbra cea lunga ce se intinde dinaintea mea in zori se va strange sub pasii mei la ceas de-amiaza.
Apoi un alt rasarit imi va asterne o alta umbra la picioare, iar acea umbra se va strange, si ea, in miezul zilei celei noi.
Mereu ne-am fost deschizatori de drumuri si vom continua mereu sa fim, iar tot ce-am adunat si ce vom aduna vor fi seminte pentru pamanturi inca nearate.
Noi suntem pamantul si tot noi plugarii; noi suntem cei care culegem si tot noi
suntem cei culesi.
Pe cand erai doar o dorinta ratacind prin ceata, si eu eram pe-acolo, un dor
ratacitor, ne-am cautat unul pe celalalt si, din dorirea noastra, zamisliram vise , vise ce nu incapeau in timp, vise ce nu incapeau in spatiu.
Iar cand erai abia o vorba nerostita pe ale vietii buze frematande, si eu eram prin preajma , inca o vorba nerostita, viata ne-a rostit si am alunecat prin ani, in freamat de-amintiri ale lui ieri si de tanjiri catre un maine, caci ieri inseamna moartea biruita, iar maine era renasterea ravnita.
Acum suntem in mainile lui Dumnezeu. Tu esti un soare in mana Lui cea dreapta... iar eu pamant, in mana Lui cea stanga.
Cu toate astea, nu stralucesti mai mult dacat primesc eu stralucire ...iar noi, un soare si-un pamant, suntem abia-nceputul unui alt soare mai stralucitor si unui pamant mai roditor.
Si-ntodeauna vom fi un inceput. Tu insuti esti deschizatorul tau de drumuri, chiar tu...straine care treci prin fata portii si a gradinii mele...iar eu, la randu-mi imi sunt deschizator de drumuri chiar daca par stand nemiscat la umbra arborilor mei."

Kahlil Gibran

rugaciune

O RUGACIUNE SIMPLA CARE AR TREBUI SA FIE TZELUL NOSTRU IN FIECARE CLIPA...
Doamne, fã-mã un instrument al pãcii tale:
sã revãrs iubirea în locul urii,
sã aduc iertarea în locul ofensei,
sã realizez unirea în locul discordiei,
sã proclam adevãrul în locul minciunii,
sã sãdesc credintza în locul îndoielii,
sã trezesc sperantza în locul disperãrii,
sã aprind lumina în locul beznei,
sã dãruiesc bucuria în locul mâhnirii.
Doamne, fã sã caut
nu sã fiu mângâiat, ci sã mângâi,
nu sã fiu întzeles, ci sã întzeleg,
nu sã fiu iubit, ci sã iubesc.
Cãci cine se dãruieste pe sine,
acela primeste,
cine se uitã pe sine, acela se regãseste,
cine iartã, acela este iertat,

barbatul si femeia

Barbatul este cea mai elevata dintre creaturi. Femeia este cel mai sublim ideal.
Dumnezeu a facut pentru barbat un tron, pentru femeie un altar.
Tronul exalta, altarul sfinteste.
Barbatul este creierul, femeia este inima.
Creierul primeste lumina, inima primeste iubire. Lumina fecundeaza, iubirea reinvie.
Barbatul este puternic prin ratiune, femeia este invincibila prin lacrimi.
Ratiunea convinge, lacrimile induioseaza sufletul.
Barbatul este capabil de eroism, femeia - de orice sacrificiu.
Eroismul innobileaza, sacrificiul aduce sublimul.
Barbatul are suprematia, femeia are intuitia.
Suprematia semnifica forta, intuitia reprezinta dreptatea.
Barbatul este un geniu, femeia este un inger.
Geniul este incomensurabil, ingerul este inefabil.
Aspiratia barbatului este catre gloria suprema, aspiratia femei este indreptata catre virtutea desavarsita.
Gloria face totul maret, virtutea face totul divin.
Barbatul este un cod, femeia este evanghelia.
Codul corijeaza, evanghelia ne face perfecti.
Barbatul gandeste, femeia intuieste.
A gandi inseamna a avea creier superior.
A intui, simtind inseamna a avea in frunte o aureola.
Barbatul este un ocean, femeia este un lac.
Oceanul are o perla care il impodobeste, lacul, poezia care-l lumineaza.
Barbatul este un vultur care zboara, femeia - o privighetoare ce canta.
A zbura inseamna a domina spatiul, a canta inseamna a cuceri sufletul.
Barbatul este un templu, femeia este sanctuarul.
In fata templului ne descoperim, in fata sanctuarului ingenunchem.
Barbatul este plasat acolo unde se sfarseste pamantul, femeia acolo unde incepe cerul.

inima unei femei

Sunt...femei ce merg impotriva vantului de-o viata,

femei ce au ochii profunzi si necunoscuti precum e marea ,
femei ce se schimba pentru iubire ...
femei ce-si dau sufletul lor ,
adunand singure mai tarziu, cioburile pierdute ...
femei ce in liniste pot dansa cu propriul suflet
pe o plaja in apus de soare ....

Daca te opresti o clipa le poti vedea
in timp ce lupta cu propriul lor instinct ...
In timp ce mearg prin propria lor durere cu picioarele goale ,
infruntand valurile, ce cu fiecare furtuna sunt tot mai amenintatoare...
Sunt femei ce inchid ochii
ascultand o melodie lenta ,
ce face ca lacrimile lor sa fie mai sarate ...
Sunt femei ce cu orgoliu dar cu nodul in gat,
renunta la fericire ...
Sunt femei ce cu ochii fotografiaza clipele superbe
dar atat de scurte in care se simt imbratisate de iubire ...
sperand sa le pastreze vii si colorate pentru totdeauna ...

Daca deschizi ochii o clipa le poti vedea
in timp ce picteaza fiecare firmitura din ele insele
de-a lungul drumului spre acel tren ce le duce departe ...
in timp ce-si striga furia impotriva ferestrelor instabile
ale unei casa in care se simte prizoniere ...
in timp ce zambesc in deznadejde
celor ce doresc sa le intoarca la viata ce-o traiesc..
Sunt femei ce nu se opresc din drumul lor,
pentru ca nu vor gasi nimic daca se abat din drum ...
Sunt femei ce s-au descoperit cu fiecare lacrima
sperand ca cineva sa vina sa o stearga ...

Nu opri inima unei femei ... nimic nu valoreaza mai mult ...
Nu face o femeie sa planga, fiecare lacrima este o parte din ea ce se pierde...
Nu o face sa te astepte singura si speriata la marginea nebuniei,
daca vrei sa o iubesti , iubeste-o cu adevarat, cu toata fiinta ta!
Imbratiseaz-o si protejeaz-o... lupta pentru ea ,
plangi alaturi de ea, daruieste-i cea mai frumoasa raza de soare,
in fiecare zi pastreaza aprinsa acea lumina din ochii ei,
acea lumina este speranta, iubirea, sufletul ei ...
este vantul, valul, este cea mai frumoasa stea dintre toate stelele...

nopti albe

Ar trebui să-i mulţumesc,
Nu să-i port pică insomniei,
Când alţii dorm, eu mă trezesc,
Şi vamă dau melancoliei.

Tot mă frământă gânduri sumbre,
Arzându-mi sufletul de tot,
Mă uit pe geam la negre umbre,
Aş vrea să dorm, dar nu mai pot.

Şi scoici mărunte-adun cunună
Pe malul mării gol, pustiu;
Privesc un val bătut de lună,
Învolburat şi auriu.

Iar plopii zvelţi de lângă stânci,
Înalţi soldaţi scoşi la paradă,
Pe apă lasă umbre lungi,
Iar jarul lunii stă să cadă.

Reflexiile triste, sumbre,
Ce mi-au fost chin în astă noapte,
S-au spulberat ca nişte umbre,
Când valurile-mi cântă-n şoapte.

Iar universul de splendoare
Mă-nlănţuie, mă copleşeşte
Şi insomniei sunt datoare,
Că-n miezul nopţii mă trezeşte.

ingerul noptii

inger al noptii,
mesager al mortii
frumos ca o stea
inima-mi iti este prizoniera
in viata,
dar si in moarte.
singuratea si durerea,
tu mi le-ai alungat,
si in loc,
mi-ai aratat
ce inseamna cu adevarat
fericirea.
pt tn as trai,
pt tn chiar as muri,
iar de ai fi,
a mea printesa,
impreuna am fi,
si dupa ce vom muri,
pt eternitate,
in imparatia intunericului,
unde ne este locul.
raiul ne este strain,
in timp ce infernul,
ne este acum camin