Secunda de apoi

mi-am amintit azi la cafea
de gustul tau...de aroma ta
si-am zambit ...dar am zambit amar
caci amintirea ta mi-a dat un sentiment bizar

ma indrept spre geam si privesc albul mat al zapezii de pe drum
putin mai in vale casele scot pe cosuri fum
as putea sa fiu fericit ,sa zambesc
dar ma retrag in mine ...ma opresc

cad pe canapea obosit si visez
la clipele cand n-o sa mai delirez
cuprins de dor am sa ma plimb prin codri nesfarsiti
am sa te caut acolo unde-am fost o clipa fericiti

am sa ma sprijinesc de batranii copaci
ei o sa-mi sopteasca -ntotdeauna ce mai faci
o sa-mi dea mereu vesti de la tine
traiesti prin ei...prinzi radacini prin mine


evadez pe aripile timpului in trecut
ma intalnesc cu iluziile din mine...pe rand le sarut
apoi plec abatut...ma intorc in prezent
in inchisoarea din micul apartament

de ce simt ca sunt in urma ta mereu cu-n pas...?
doar ultima clipa va fi pentru mine un avans
am sa te astept cuminte...tu poti sa speri
eternul maine va fi pentru mine... ieri

ploaie

Afara ploua iar eu stau si ma uit cum fiecare picatura de ploaie atinge pamantul si il face umed, intunecat si rece.Uneori asa este si sufletul omului mai ales atunci cand este trist si plin de durere.Oare asa se simte si omul atunci cand picaturile din lacrimi ii ating sufletul? La fel de umed, intunecat si rece?De ce nu putem fi mai buni, de ce nu putem sa ne deschidem sufletul mai mult, de ce lasam ca trecutul sa ne afecteze prezentul, de ce daca iubim tinem pentru noi acele sentimente, de ce daca cineva ne-a ranit in trecut trebuie sa consideram ca si urmatoare persoana din viatza noastra o va face, de ce nu putem uneori sa ne rupem de trecut si sa traim doar prezentul? De ce trebuie sa ne chinuim singuri, sa interpretam tot timpul ceea ce fac si zic ceilaltzi? De ce nu putem primii raspunsuri atunci cand avem anumite intrebari? De ce ne lasam condusi de orogliu si teama? De ce nu putem spune totul asa cum simtzim? De ce uneori trebuie sa ne ascundem dupa o masca sau ne creem o masca, ca cei din jurul nostru sa nu descopere ceea ce suntem cu adevarat? De ce nu putem iubi cu sufletul curat si pur? De ce ne luam dupa aparente? Oare este mai usor sa ne luam dupa aparentze decat sa acceptam adevarul oricat de frumos sau crud ar fi el? De ce la primul lucru negativ pe care il face o persoana chiar fara sa isi dea seama incepem sa ne pierdem increderea si sa avem indoieli? De ce nu putem sa acceptam ca greseala este omeneasca si ca meritam o a doua sansa? De ce vrem totul de la ceilalti din jurul nostru fara sa dam nimic sau doar firimituri? Oare sentimentele de iubire nu mai conteaza asa de mult intr-o relatie? Greu de raspuns la aceste intrebari insa cred ca fiecare raspuns se afla in noi insine insa ne este frica sa le aflam...

In noptile mele pline de lacrimi

In noptile mele pline de lacrimi,
Ai aparut ca astrul sa ma luminezi
Un vis frumos lipsit de patimi
O viata intunecata ai reusit s-o colorezi.

Cu zambetul tau angelic
Ai alinat un suflet suferind
Doar chipul tau feeric
Il vad chiar si dormind.

Prezenta ta de inger
Imi da putere sa traiesc
M-alinti incet cu un suspin
Cand vreau sa-ti spun ca te iubesc.

Ai fost ca si un inger pazitor
La capataiul sufletului meu
Mi-ai aratat trecutul calator
Si sa accept iubirea ca pe-un zeu.

Gandirea mi-ai descatusat
Din lanturile suferintei
Cand lacrimi grele am varsat
M-ai invatat sa ma supun dorintei.

Dorintei de a fi a ta
Pe veci, spre nemurire
Sa uit trecutul meu
Si sa traim iubire!

Prea departe

"Prea departe trupul tău,
Prea aproape disperarea
Că nu pot vorbi cu marea,
Să-nţelegi cât mi-e de rău…

Prin absenţa ta din gând,
Drumu-ntorcerii spre locul
Unde m-am luat cu jocul
Şi ne-am contopit plângând.

Prea aproape starea mea,
Prea departe amintirea
Petrecută cu privirea,
Până a căzut o stea…

Şi te-am pus in locul ei,
Să veghezi, de la distanţă,
Visul fără de substanţă,
Ca o ploaie de scântei…

De la care nu ai cum
Să aştepţi o mângâiere -
Mari iluzii efemere
Şi-un mărunt ecou postum..." autor necunoscut

ce este iubirea?

Iubire este acel sentiment care ne incearca pe toti cel putin o data in viata. Este momentul in care renunti la a mai spune EU si EA si vei spune NOI! Iubirea este ceea ce ne face pe noi sa ne simtim oameni.

Iubirea nu are definitie...noi incercam doar sa ii dam definitii...sa ii dam sensuri...sa ii cautam intelesuri...sa ii gasim raspunsuri, dar adevarul este ca IUBIREA...este doar IUBIRE...nu are definitii decat insasi IUBIREA! Dar daca ar fi sa ii dau o definitie, i-as da una:...tu si eu!



Iubirea...nu are gust...iubirea nu are miros....iubirea doar exista atunci cand doua suflete se intalnesc...iubirea esti...TU si EU....amandoi...si cat de frumos este sa existam asa...sa ne iubim ca doi fulgi inlantuiti intr-o calatorie de vis..numai noi..Te Iubesc...si iata cum sufletele gasesc definitii !



"Sa iubesti nu e nimic. Sa fii iubit e ceva. Sa iubesti si sa fii iubit e totul."

femeia ce ti/a dat viata, in viata ta

Cele ale unor femei
care si-au vazut inselate si ranite sentimentele pe care le-au daruit cu generozitate acelora pe care si i-au ales tovarasi de viata. Pareau banale. Au ajuns dureros de frecvente!

Parca nu mai stim sa apreciem ce ne-a dat viata, cautam mereu himere.

Altele, ale unor parinti raniti de indepartarea copiilor lor.

Gasindu-si drumul in viata, au uitat treptat de cei carora le datoreaza si viata si reusitele lor si care, cu ochii secati de lacrimi, privesc spre pamantul spre care se indeapta, intrebandu-se unde si cu ce au gresit.

Isi daruiesc putinul pe care-l au, isi traiesc cu demnitate suferintele si-si ascund suspinele din inimile ranite.

Oricat de bine ar trai copiii lor, nu vor nimic de la ei. Vor doar sa stie daca sunt sanatosi si multumiti. Ce putin le-ar trebui sa fie fericiti!

Oameni buni, in lumea aceasta nebuna, riscam sa ne pierdem radacinile. Cand nu vor mai fi, ne vom da seama ca nu mai avem de unde ne trage seva.

Calcati-le pragul, spuneti-le o vorba buna, mangaiati-le fetele brazdate de riduri adanci, facute gandindu-se la voi. Bucurati-va sa-i mai aveti si bucurati-i si pe ei.

Ganditi-va la fiii si fiicele voastre care s-ar putea comporta dupa modelul
vostru, cand veti fi batrani.

Spuneti un „sarunt mana“ si un „va iubim“ astazi, maine s-ar putea sa nu mai aveti cui. Va durea, dar...

regele cu 4 neveste

Era odata un rege care avea 4 nevestE
Cel mai mult o iubea pe cea de-a patra sotie, pe care o imbraca cu straie
din cele mai scumpe si o trata cu cele mai fine delicatese. Ii dadea tot ce era mai bun.

De asemenea o iubea si pe cea de-a treia sotie si ea era cea cu care se
mandrea cel mai mult in fata regatelor vecine. Totusi, regele traia cu teama ca aceasta sotie il va lasa intr-o zi pentru un altul.

Regele o iubea si pe cea de-a doua sotie. Ea era confidenta lui si era
intotdeauna draguta, intelegatoare si rabdatoare cu el. De cate ori regele avea o problema, putea avea incredere in ea ca il va ajuta sa treaca peste momentele grele.

Prima sotie a regelui era foarte loiala si isi adusese o mare contributie in mentinerea regatului. Totusi, regele nu o iubea pe prima sotie. Desi ea il iubea cu adevarat, el de abia o observa!

Intr-o zi, regele simti ca sfarsitul ii este aproape. Se gandi la viata lui plina si isi spuse: “Acum am 4 sotii cu mine, dar cand voi muri, voi fi singur.”

O intreba pe cea de-a patra nevasta: “Te-am iubit cel mai mult, ti-am daruit cele mai frumose haine si ti-am aratat cea mai mare grija. Acum, eu am sa mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”

“Nici vorba!” replica cea de-a patra sotie, si pleca fara un alt cuvant.
Raspunsul ei strapunse inima regelui ca un cutit.

Regele o intreba si pe cea de-a treia sotie: “Te-am iubit toata viata mea.
Acum ca mor, vrei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Nu!” veni raspunsul celei de-a treia sotii. “viata e prea buna! Cand vei muri, ma voi recasatori!”
Inima regelui se stranse de durere.

Apoi o intreba si pe cea de-a doua sotie: “Intotdeauna am gasit la tine intelegere si ajutor si mereu ai fost acolo pentru mine. Cand voi muri, vr ei sa vii cu mine si sa-mi tii companie?”
“Imi pare rau, nu te pot ajuta de data aceasta!” replica cea de-a doua sotie. “Te pot doar inmormanta si veni la mormantul tau.”
Regele fu devastat si de acest raspuns.

Apoi se auzi o voce: “Eu te voi urma oriunde vei merge!” Regele se uita imprejur si vazu ca cea care rostise aceste cuvinte era prima sotie. Era atat de slaba, pentru ca suferise mult din cauza foamei si a neglijarii sale.

Adanc indurerat, regele spuse: “Trebuia sa fi avut mult mai multa grija de tine cand am avut ocazia!”

In realitate, noi toti avem 4 sotii in viata noastra:

Cea de-a patra sotie este trupUL nostru. Indiferent cat timp si efort
investim in a-l face sa arate bine, el ne va lasa cand murim.

Cea de-a treia sotie este AVEREA noastra. Cand murim, merge la altii.

Cea de-a doua sotie este FAMILIA SI PRIETENII. Indiferent cat de apropiati
ne-au fost in timpul vietii, ei nu pot decat sa vina la mormantul nostru dupa ce nu mai suntem.

Prima sotie este SUFLETUL nostru. Adesea este neglijat in goana dupa averi,
bunastare si putere sau in goana dupa iluzii desarte, uitand ca iubirea curata si sincera iti face viata frumoasa si spiritul sa traiasca si dupa. Si totusi, SUFLETUL este singurul care ne va urma oriunde vom merge.

Cum este ea

Cum este ea

Cum este fata ce-o iubesc
N-am curaj,nu indraznesc
Sa cred ca poate exista
O alta la fel ca ea
Asa frumoasa si draguta
Incantatoare si finuta
C-un zambet mai fermecator
Decat al ingerasului ce il ador
Cum este ea va spun cinstit
N-am mai vazut,n-am intalnit
O asa minunata fata
Cum nu-i alta in lumea toata

cea mai trista poveste de dragoste

CEA MAI TRISTA POVESTE DE DRAGOSTE
Durerea de stomac cu care s`a trezit nu se datora oboselii sau a mancarii,ci mai degraba din cauza evenimentelor ce aveau sa se intample in ziua aceea.Astazi trebuia sa incheie o relatie ce dura de 2 ani de zile...si chiar considera ca a ramas tarziu.trebuia sa se termine;

--"Nu vreau sa o neindreptatesc nici pe ea.Nu sunt eu unic in lumea asta.Nu sunt nici prea frumos,nici prea destept,dar am facut tot ce imi statea in putere ca totul sa fie bine,sa nu se termine"
Tanarul simtea ca durerea de stomac se accentueaza.Simtea ca se sufoca.S`a imbracat repede si a iesit.Nu a lasat`o niciodata sa astepte pana acum si nu putea sa o faca nici de data asta.Era o zi ploioasa de aprilie.In cateva minute a ajuns la locul intalnirii ,si ca de obicei a ajuns primul.dupa cateva minute o vede apropiindu`se pe iubita lui.Se hoatarasc sa mearga la un cafe'.
--"Mi`e frig" zise fata...de fapt acestea au fost singurele cuvinte rostite pana au ajuns la cafe'.
--"Vrei sa`mi zici ceva?zise fata uitandu`se in ochii lui."DA",zise el.Fata devenise curioasa."Pai zi`mi odata,ce mai stai!"spuse ea iritata.
Tanarul ofta si o intreba:"Pana unde crezi ca va merge asta?sau mai bine zis crezi ca suntem o pereche potrivita??"
---"De ce simti nevoia sa ma intrebi asta"zise ea...
---"Draga mea,iti amintesti ca te`am sunat acum cateva zile?Cred ca era in jur de 11 noaptea"
"Imi amintesc" zise ea.Si tanarul fara sa mai astepte ca ea sa raspunda,continua:"In noaptea aceea ma gandeam la tine,ca de obicei....iti scrisesem si o poezie si am vrut sa ti`o spun la telefon.Cand te`am sunat,nici nu m`ai lasat sa ti`o spun.Mi`ai zis ca :"ce!!nu am alta treaba decat sa te sun la ora aia??"In momentul acela,m`am simtit ca un boxer care primeste cativa pumni in cap si cade jos....dar am tacut,mi`am cerut scuze si am inchis telefonul.Si am mai avut multe certuri asemanatoare cu asta.Si mai ti minte cand m`am imbolnavit si Cristina mi`a zis ca sunt foarte norocos si ca tu o sa ai grija de mine.Si tu i`ai zis:"nu am alta treaba?dar ce sunt eu...infirmiera?el nu are mama?"
Fata zise:"da,dar ce legatura au astea?de ce mi le spui acum??sti ca asa sunt eu...nu`mi place romantismul.si in plus am eu fata de infirmiera??"
el ii raspunse razand:"Nu draga mea,nu ai fata de infirmiera...si cu inima pe care o porti,chiar daca ai vrea,nu ai putea fi infirmiera..."Si continua: "Pana acum de cate ori m`ai sunat dimineata sau noaptea tarziu sa`mi spui cuvinte de dragoste?de cate ori mi`ai trimis un mesaj pe telefon?poate ca nu`ti place nici sa`i faci fericiti pe oamenii care te iubesc.Pe cand eu,mai presus de tine,imi place sa`i fac fericiti pe cei din jurul meu.De cand suntem impreuna mereu am avut un mesaj de dragoste pentru tine.Sti...noi 2 suntem ca albul si negrul..."
Fata intelesese deja :"Adica vrei sa fiu poeta?"
Tanarul zambi gandindu`se ce hotarare buna a luat despartindu`se de ea."Nu draga mea...nu vreau sa fi poeta.Chiar daca ai vrea nu ai mai putea,dar noi trebuie sa ne despartim.Cred ca ar fi cel mai bine pentru amindoi."
Tanara a inlemnit....."Dar eu te iubesc si credeam ca ma iubesti si tu"...Tanarul ofta:"Nu draga mea....tu doar credeai ca ma iubesti.Daca ma iubeai,acum nu discutam lucrurile acestea..." Fetei ii dadusera lacrimile.Tanarul scoase o batista si i`o intinse fetei.
"Bine...asa sa fie!Sper sa nu ma lasi pentru alta!"
Tanarul:Cum poti sa crezi asta?Pana acum nu a existat alta fata pentru mine si nici nu va exista alta o perioada lunga de timp"Si cei doi tineri,care s`au asezat la masa ca iubiti,acum stateau ca doi straini.Dupa cateva momente de liniste...tanara zise:"Cred ca ar fi mai bine sa plecam"Tanarul spuse ca el vrea sa mai ramana un pic singur...si se mai imbratisara o data inainte de a se desparti pentru totdeauna....
Cand fata s`a departat,tanarul incepu sa tremure,desi ploaia se oprise demult.Incepu sa se roage incet:"Dumnezeule ,da`mi putere"....
Si`a amintit de prieteni.De ce ii spusesera ei,ca nu se potrivesc,ca au caractere diferite.Dar a facut alegerea buna...Orele au trecut.Si locul soarelui si al ploii l`au luat stelele.
Nu`i zise nimic mamei lui,care l`a intampinat la usa si se duse direct in camera lui.Clipele treceau greu si el inca se gandea la momentul despartirii,dar a doua zi trebuia sa se trezeasca devreme si sa plece la munca.Si a atipit...Se trezi la ora 7.Tocmai cand sa iasa din casa se uita la telefonul mobil si a vazut ca are 10 apeluri nepreluate si un mesaj nou.Nu auzise telefonul ptentru ca era foarte obosit.Se uita la mesaj si a vazut ca venise de la "Sufletzel"--(astfel o alinta el pe iubita lui.)
"Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.Numai fara tine nu pot sa traiesc.Iti jur dragul meu ca numai pe tine te`am iubit si voi muri iubindu`te pe tine...Adio dragostea mea"
Tanarul s`a mirat.Era pentru prima oara cand ea ii trimitea un mesaj.S`a uitat la ce ora a fost trimis mesajul si a vazut ca fusese trimis la ora 05:00.Incepu sa rada in hohote....nu se astepta la asa ceva....fusese luat prin surprindere.Forma repede numarul ei dar a raspuns o voce straina: "As putea sa vorbesc cu Cristina??"
Persoana care a raspuns izbucni in plans:"Eu sunt mama ei...fetita mea s`a sinucis!A tot sunat pe cineva toata noaptea...cand am vazut dimineata ca lumina din camera ei este inca aprinsa am intrat,dar fetita mea se spanzurase!!"Tanarul simti ca totul in jurul lui se prabuseste.

---Dupa cateva luni----

2 medici vorbesc : unul intreaba de starea de sanatate a unui dintre bolnavi...."baiatul ala ...mi l`a adus acum 3 luni.O fata s`a sinucis din cauza lui.Si din ziua aia nu`si mai lasa telefonul mobil din mana si tot trimite mesaje.Acum cateva zile am fost curios si i`am luat noaptea telefonul din mana sa ma uit la numar,dar numarul ala e anulat de 3 luni.Am gasit ultimul mesaj care il primise:
"Am invatat sa iubesc tot ce era al meu.Dar am putut sa traiesc si fara ce nu aveam.Numai fara tine nu pot sa traiesc.Iti jur dragul meu ca numai pe tine te`am iubit si voi muri iubindu`te pe tine...Adio dragostea mea"

imi lipsesti

Când imi lipsesti... Ma plimb printre nori de flori.. Un cor de zâmbete ma întâmpina din nou... Se zbat privirile ce mai cauta si astazi Un prezent perfect cu imagini clare.. Ce reprezinta dorinta unei iubiri înaltatoare. Sa simt ca pot atinge la infinit... Ceva de atins si neatins.... Nu lasa speranta sa adoarma astazi... Viseaza ca-ti doresti Sa ajungi pâna în adâncul chemarii mele. Te astept si azi.... la fel ca ieri, la fel ca mâine ... Spunându-mi cuvinte dulci, de miere, Reintru pentru clipe în farmec si în reverie Iar gândul mai aproape mi te cere. Te vad întruchipat în tot ce e frumos, În fulgi de nea, în mari poeme, Iar sângele în vene tresalta furtunos, Când oare gândul va înceta ca sa te cheme?

Frontier of loss

Spune-mi ce vezi.

- Hm. Chiar vrei sa stii?

- Sigur ca vreau. Vreau sa inteleg. Vreau sa te inteleg.

- Vad alienare. Ne vad goi. Vad parti din sufletele noastre. Pierdute. Sigur, parti mici din el pierdem in tot felul de locuri. Fiind mici, nu le simtim neaparat lipsa. Sau cel mult putem spune ca lipsa lor ne produce un disconfort oarecare. Nefiind foarte puternic, efectele lui nu se propaga prea departe. Nu afecteaza semnificativ intregul. Astfel ca, mecanismul isi poate vedea linistit de treaba si, in scurt timp, partile lipsa se tes la loc.

Dar mai este celalalt caz. Cazul frontierei. Al frontierei dintre cu si fara. Dintre am si am avut. Dintre am avut si am pierdut. Dintre implinire si alienare. Al frontierei la care l-ai pierdut. Al frontierei pierzaniei. Al locului in care ti s-a agatat sufletul.

Sufletul nu ti-l pierzi niciodata. Dar, in cazul frontierei, pierzi partea semnificativa a lui. O lasi agatata undeva, la o bariera dincolo de care nu mai ai acces. Si pierzand partea semnificativa, efectele sunt generalizate. Se propaga devastator in intreg si otravesc tot ce prind in cale.

Pentru tine, asta se traduce prin faptul ca te trezesti intr-o dimineata si iti spui:nu mai simt. Sau ma mut. Sau vreau sa ma fac praf. Sau vreau sa ma distrez maxim si sa profit de viata. Sau nici macar nu-ti spui. Te trezesti pur si simplu actionand asa. Golul este umplut cu preaplin de altceva, de opus de cele mai multe ori. Amarul otravii este acoperit de dulcele gust al satisfactiei carnale, primare. De falsa senzatie de libertate. La finalul zilei, insa, cand te intinzi, langa tine, in pat, senzatia de gol reapare. Si atunci incerci varianta suprasolicitarii. A epuizarii. Astea sunt semnele trecerii frontierei pierzaniei.

In timpul tau de repaos, partea lui infima ramasa, isi scoate precaut nasul din tarana in care s-a ingropat in fuga din calea pieirii, si o porneste catre frontiera. Ajunsa aici, priveste la ceea ce candva o intregea, iar acum se afla dincolo de orice posibilitate de contact. Se priveste cum se stinge. Nu, nu. Nu e un act pasiv. Dimpotriva, incearca din rasputeri sa recastige ceea ce, candva, a fost parte din ea. Uneori chiar se minte ca a reusit. Odata trecuta frontiera, insa, reintregirea poate fi, cel mult, o iluzie.

Daca ochii tai ar percepe aceasta dimensiune, asa cum fac ai mei, ai vedea la tot pasul suflete agatate, oameni fara directie orbecaind in cautarea lor, mintindu-se ca sunt bine. Oameni alienati.

- Si.. oamenii astia alienati isi mai revin vreodata?
- Inca incerci sa ma intelegi sau vrei sa stii care iti sunt optiunile? Da, nu-ti ascunde mirarea. Iti pot observa in privire instrainarea. Stai linistit. Partea aia infima de care vorbeam, ascunsa in tarana fiintei tale, va tese, in timp, o parte care sa o reintregeasca. Putin contorsionata, putin schimonosita, dar va fi tesuta. Intregul va fi refacut. Vei putea simti din nou si functiona la parametrii normali.
Dar sufletul tau nu va mai fi niciodata acelasi. NICIODATA acelasi! Uneori ai sa te mai intorci la bariera si-ai sa privesti cu nostalgie catre locul in care l-ai pierdut. Apoi ai sa te intorci la noua ta viata, ai sa te arunci in vartejul ei, ai sa te lasi prins, si-ai sa uiti. Pana cand ai sa te-ntinzi langa tine pentru a te privi in ochi pentru ultima data.

scrisoare catre sot

Ori Citesti Tot, Ori Nu Citi ... Ca N-are Sens ! Daca Citesti Tot O Sã-ti Placa !

Era odata un baiat nascut cu o grava maladie. O maladie pentru care nu exista un leac.
Avea 17 ani, dar putea muri in orice moment. Traia in casa lui ,sub asistenta permanenta a mamei sale... Obosit de stat in casa, a decis sa iasa macar o data.
Ceruse permisiunea mamei sale. Ea a acceptat. Mergand prin cartierul sau,se uita pe la magazine.
Trecand pe langa un magazin de muzica, privi prin vitrina si observa prezenta unei tinere fete, de varsta lui. A fost dragoste la prima vedere.
Deschise usa si intra, privind la nimic altceva decat la fata. Apropiindu-se incet, sosi la tejgheaua unde era fata. Ea il privi si ii spuse surazand: ,,Pot sa te ajut?''
In timpul acesta el gandea ca acela era cel mai frumos zambet pe care l-a vazut in viata sa. Simtea impulsul de a o saruta. Balbaindu-se ii spuse; ,, Da... ,hmmmmm...........ummmmmm.
Mi-ar placea sa cumpar un CD. Fara sa se gandeasca, prinde primul CD pe care il vede si ii da banii. ,,Vrei sa ti-l impachetez?" - intreaba fata zambind din nou. El ii raspunse ca da.
Incetisor, ea merse in magazie si se intoarse cu pachetul si i-l da baiatului. El il ia si iese din magazin ... Se intoarse acasa si din acea zi, mergea la acel magazin in fiecare zi sa cumpere un CD.
Fata il impacheta mereu, iar el se intorcea acasa si il baga in sertar. El era prea timid pentru a o invita in oras si de cate ori incerca, nu reusea niciodata. Mama lui a aflat de aceasta situatie si il incuraja sa incerce...
Asadar in ziua urmatoare el isi luase curaj si se duse la magazin. Ca in toate celelalte zile isi cumpara un CD si ca intotdeauana ea il impacheta. El a luat CD -ul si in momentul in care fata era distrata, a pus repede o foaie cu numarul lui de telefon pe tejghea, apoi a iesit in fuga din magazin. .........."Dringggggggg''........
Mama lui raspunde la telefon. ,,Alo?????'' Era fata ce intreba de fiul ei. Mama indurerata a inceput sa planga in timp ce zicea: ,,Nu stii?!?!?!?....a murit ieri" A fost o tacere indelungata intrerupta de plansul mamei.
Mai tarziu mama lui a intrat in camera fiului pentru a si-l aminti.Decise de a incepe sa se uite prin lucrurile lui.Deschise sertarul si cu mare suprindere gasise un munte se CD-uri impachetate .Nu era nici macar unul deschis.
A cuprins-o curiozitatea, vazand atatea si nu putu rezista: a luat un CD si s-a asezat pe pat,uitandu-se, Cand un bilet iese din pachetul din plastic...
Mama l-a luat pentru a-l citi; scria: ,,Esti frumos!!! Ai vrea sa iesi cu mine?? Te iubesc ............Sofia."
Mama emotionata deschise si alte CD uri si gasise si alte bilete; pe toate scria acelasi lucru.

MORALA: Asta e viata. Nu astepta prea mult pentru a-i spune cuiva special ceea ce simti. Spune- i astazi. Maine va putea fi prea tarziu. Acest mesaj a fost scris pentru a te face sa se reflectezi asupra acestor lucruri ... incetul cu incetul ... poti schimba lumea....