Scrie-mi despre acel TOT Ce-mi va părea nimic cândva O baladă nemuritoare. Picteaz-o in culorile sufletului tău Şi pentru o clipă lasă-ma S-ating ETERNITATEA Citind-o...
miercuri, 31 august 2011
foc si aer
Un foc provocator de viaţă, alcărui aer îl respir,
Focul tău mă mistuie, aerul pe care-l respiri sunt eu
Un aer si un foc ce împreună crează cel mai puternic elixir.
Trupul tău aprinde în mine, puterea de bărbat
Simt iubirea ta pură,neatisă, frumoasă ca un diamant,
Candelele dragostei se aprind cu flăcari albastre
Transformând-se în aburii dragostei, ce acoperă trupurile noastre.
Aluneci goală în braţele mele cu trupul zvâcnind
De dorinţă uimită de cât te iubesc ,
În privirea ta găsesc amfore pline de dorinţi
Ce devin universul vieţii cu ale lui clipe fierbinţi.
un sarut sa-ti dau
cu tine alaturi
cu masca ,fara masca
Chipul gingaş se arată la necaz şi la durere
Să tranforme suferinţa ,într-o clipă de iubire,
O durere nemiloasă parcă vine din neant
Când vin cârduri toţi să arate,ce e putred pe pamânt.
Mulţi au măşti frumoase, cu o faţă înşelatoare
Din toata frumuseţea vieţii, vine o clipă care doare,
Când se sparg maştile în care ei se oglindesc
O placere nemiloasă, îmi provoacă să-i privesc .
Încep să simt durerea ca un jug cel port la gât
Când vin pupincuriştii să mă roage săi ajut,
Se întorc nevinovaţii, la greu si la nevoie
Să mai întorc obrazul, ca aşa scrie-n biblie.
Şi încă o lecţie de viaţă se derulează parcă neîncetat
În care viaţa bate fimul şi încrederea o dau la amanetat,
Speranţa moare ultima pe redutele încrederii
Totuşi parcă e plăcut să transform mizerii în mici bucurii.
poveste in doi
surasul tau
dansul iubirii
cât eşti de frumoasă.
cautari
Mi-am cautat inima
prin stele si nori
Si-am gasit-o la tine
in mii de culori.
Te simt langa mine,
simt mii de fiori
Ai buzele calde
si-au gustul de flori.
Mi-am cautat sufletul
prin frig si prin ger
Il caut in noapte,
il caut in cer,
Dar el e la tine;
nu-i nici un mister.
Il vad si il simt,
dar nu pot sa-l cer.
Mi-am cautat drumul
ce duce la vise
Erau multe usi
si toate deschise
Sunt mii de alei,
sunt mii de abise,
Doar tu le cunosti,
caci tu esti in vise.
Si caut scaparea
spre libertate
Te vreau si aproape,
te vreau si departe;
Ori tot ori nimic-
nu vreau doar o parte.
In inima mea
tu esti viata si moarte.
Mi-am cautat gandul
prin foi si prin randuri
Si-am gasit pasiune,
sentimentele-s tulburi.
Acolo esti tu,
e rascruce de drumuri.
Pe care-l alegi?
Pe care-l inlaturi?
Mi-ar prinde bine sã am cerul meu.
-Te simţi bine?...
Mi-ar prinde bine sã am cerul meu.
balada sadicului
“Afara-i frig si e-norat Si-nsoba arde mama, De lustra tata-i spanzurat, Iar eu ma tai cu lama… Pe jos stau fratii mei intinsi, Sunt morti de-o saptamana. In putrefactie au intrat, Dar nimeni nu-i aduna. Ascuns e frati-miu-n dulap, Nu-i pasa de nimica, Are un topor infipt in cap Sa-i tina cipilica. Lungit e mosu` Mihu-n pod Cu un cutit in spate. L-am urmarit de la parter Pe viata si pe moarte. Iar sora mea, cu ochiu scos Se zbate intr-o lada, Mai e un frate-ntins pe jos, Si-n spate are o barda. Iar unchiu-miu e-n dormitor, Pitit intr-o valiza, Legat cu doua fire lungi Ce duc direct in priza. Si-n frigider e congelat, In pungi de-un kil, bunicu, Dar eu sunt mic, nu stiu nimic. De-abea imi tai buricu. Bunica-i langa aragaz Cu un furtun in gura, Si-n jurul ei miroase-a gaz, Iar ea e numai spuma. Unchiu Matei sta in extaz Cu ochii la cornisa, Cu un picior pe aragaz Si degetele-n priza… Dormi puiu tatii, dormi Caci tati te vegheaza Iti taie capul cu-n topor, S-apoi te impaiaza…”
lucruri frumoase
ce bine ar fi daca
absurd
Pagini rupte şi îngălbenite zac pe podea plutind în inerţie, Mirosul putred de mucegai şi cafea răsună între cei patru pereţi. Claustrofobie. Petale de narcise gălbui zac în nefiinţă uitate pe pervaz, Dictează ceasul muribund cu glas anost printre rămăşiţe de scrum. Agonie. Singurătatea galbenă zace prin unghere întunecoase palpitând în ecou regulat, O umbră-ncolăcită în vagi luciri placide, stă învăluită-n fum. Eşec.
dependenta
Parfumu-i dulce violent,
Se-mpletea cu foşnetul subtil al paşilor,
Exotismul pielii pulsa prospeţime
Şi o plăcere sălbatică îi tulbura mintea.
Pe fundal, un vals cu arome violete…
Ca însemnat cu fierul încins,
Se clătină.
Dorinţa odioasă de a o atinge,
Patima năprasnică ce îl sfâşia,
Clocoteau frenetic.
Chipu-i inexpresiv,
Doi ochi glaciali în tenebrele tăcerii,
Sorbeau însetat ingenuitatea-i.
Pe fundal, un vals cu arome violete...
Coloanele reci îi ardeau pielea,
Ca jilave târâtoare i se pliau pe trup,
Veninul i se împlânta în creier şi îi perfora conştiinţa,
Haosul asurzitor îl copleşi.
Linişte şi imobilitate.
Aerul palpita arome violete…
gand
singuratate
E întuneric…
Soarele s-a ascuns de gheara dură a umanităţii…
Florile refuză să ne privească,
S-au ferecat în sanctuarele lor,
Magia s-a pierdut…
Copacii au îngenuncheat înfrânţi,
Zac toţi doborâţi…
Picăturile au încetat să mai cadă,
Au plecat departe în grabă…
Nu e frig şi nu e nici cald…
Nu e umezeală sau adiere,
Zâmbet sau lacrimă,
Zbor sau şoaptă,
Nu e viaţă…
Răsuflarea naturii s-a oprit
Şi nu am rămas decât noi,
Singuri şi înfricoşaţi… într-o lume aşa de mare…
adio toamna
Toamna plouă cu frunze ruginite, Le privesc căzând… A-ngălbenit salcâmul biciuit de vânt Şi-şi plimbă pletele îmbătrânit În agonie… Drumul e îngropat în lacrimi, Tace… Pustiul murmură misterios un cânt Purtat de gând… Pajişti cu buzele arse, tremurânde Fac reverenţe la soare-nfiorate… ….s-au dus toate… Din umbră se destramă Ca uitată de ea însăşi, Natura, cu ochii plânşi, Obosiţi de vreme… Scrijeleşte în văzduh Stoluri negre de cerneală, Un mesaj de rămas-bun…
scrisoare anonima
pentru dragoste
As fi vrut,
pentru dragoste
As fi vrut,
ai aparut in clipe grele
Ai aparut in clipe grele....
confesiune 3
Incepu sa isi pipaie fata, cu ochi ficsi, reci, cu ochii unui trup parasit de suflet. Elasticitatea pielii era supraomeneasca, parca se deplasase de carne, prinsa doar alocuri cat sa nu se desprinda complet de corp. Ciudat. Cicatricea mare si urata de pe obraz disparuse cu totul ca prin farmec. In schimb, irisul isi deschisese incredibil de mult culoarea incat ochii erau de un bleu spalacit ce reflectau vidul ca si cand apa ar fi sters viata din ochii sai precum valurile mladioase sterg urmele pe nisip ale vreunui ratacitor singuratic. Parul ii crescuse, iar suvitele capatasera nuante verzi, devenind lanoase si subtiri asemeni unor alge. Poate ca toate acestea se datorau bailor frecvente in apa rece la care era supus.
Brusc isi dadu seama ca avusese un trecut... negura prezentului il acaparase incat uitase totul... incerca sa isi aduca aminte dar imaginile se estompau ca si cand ai incerca sa retii apa printre degete... Era confuz... Era singur. Din nou. Se simtea patetic si nu putea indura sa isi mai planga de mila. Gata. Trebuia sa inceteze cu smiorcaielile. Smiorcaieli... parca si asta ii aducea aminte de ceva... plansul mic si gingas al cuiva... al unui copil... al fiului sau...
confesiune 2
Uruitul metalic si aspru al unui grilaj negru de fier se auzi in spatele sau. Fusese transportat intr-o alta camera. Nu putea aprecia marimea acesteia sau lucrurile ce se aflau acolo. Intunericul era prea dens. Se simtea un miros puternic de amoniac. Nu indraznea sa inainteze, camera aceasta il intepenea in loc cu ochi sfredelitori; se simtea dezgolit, fara putere.
Undeva in stanga sa, zari un ochi de fereastra prin care treceau firisoare de lumina. Era noapte. Si se vedea luna plina in toata splendoarea ei. Se simti revigorat, nu mai vazuse luna de ani de zile. Farmecul sau tulburator ii trezi o emotie neinteleasa. Aura sa fantasmagorica plutind in norisori de azur ii ofereau o imagine linistitoare, dar dezolanta.
Ramasese cu privirea pironita in neant si cand se intoarse descoperi ca putea observa in voie lucrurile din incapere. Se obisnuise cu intunericul. Astfel, descoperi o masa si un scaun rasturnat cu o tapiterie invaluita in panze de paianjen, o oglinda spanzurata de draperiile roase si decolorate si multe bucati de lemn putrezit imprastiate pretutindeni. Rotindu-si privirile in jurul incaperii, zari luciul placid al unui obiect. Era lama unui sis pe jumatate ruginit ce ajunsese intamplator in dreptul ferestrei. Reflexele timide si albastrui proiectate de razele lunii aminteau de jocul infantil al razelor de soare pe fundul marii. Jocul luminii il atragea intr-un mod foarte straniu... imagini fugare apareau si dispareau asemeni unui ochi care clipeste. Pastrand contactul vizual cu sisul, se aseza cu genunchii la piept in apropierea mesei de unde se zarea foarte bine lama cutitului si ramase pe ganduri...
Gerul il imbratisa cu brate ghimpate ca ii lua respiratia. Aerul era atat de rece incat parea sufocant. Parca intrase intr-o alta lume in care atmosfera era lipsita de oxigen. Simtea cum niste gheare invizibile de gheata se strecurau pe sub haine si ii strapungeau pielea incetul cu incetul. Fularul candva viu colorat era acum o bucata de gheata. Ii simtea marginea dura zgariindu-i fata. Si-a sters cu manusa ochelarii si si-a strans mai bine franghia in jurul trupului. Mai avea doar cativa metri. Si-a ingropat mainile in zapada pufoasa cautand un punct de sprijin in stanca inghetata. Mai avea putin pana in varful muntelui. O suta de metri in raport cu alte cateva mii erau o joaca de copil. Gandul ca in doua ore isi va fi vazut visul implinit depasea limitele intelegerii. Era pur si simplu incredibil.
Ceva timp mai tarziu, obosit, asudat si infrigurat, ajunse in varf. Ochii ii scanteiara in fata imensitatii naturii. Era in varful unuia dintre cei mai mari munti inconjurat de o liniste asurzitoare si o nemiscare terifianta care ii patrundea in oase. Sau poate era doar un miraj al frigului ingrozitor. O fericire imensa ii invada trupul si un fior electrizant emana valuri succesive de caldura, invaluindu-l intr-o beatitudine paradisiaca. Tinea in mana o suvita ciudata de culoare albastra ce flutura in mainile lui ca aripile unui fluture straduindu-se sa evadeze din stransoarea degetelor. La prima vedere s-ar fi putut usor confunda cu o panglica, insa firele atat de firave si delicate tremurau atat de pasional, ravasite de furia nestapanita a vantului incat nu s-a inventat inca materialul care sa le intreaca in finete si fragilitate...
confesiune
M-am asezat linistit pe pat. Eram de doi ani acolo. Si suportam vitejeste intreaga nebunie. Doi ani in singurate precum un pustnic, reprezinta o neverosimilitate. Si cred ca m-am schimbat. De fapt nu stiu. Dar cateodata parca nu mai sunt eu. Poate ceea ce va spun vi se pare o copilarie. Dar nu vi s-a intamplat niciodata? Mie da. Destul de des. Am ganduri care parca nu sunt ale mele. Pe multe nici nu le doresc. Parca o mana invizibila mi-ar deschide mintea si mi-ar strecura cineva in creier toate acele lucruri. Ganditi-va la desene animate. La Doctor Gadget, spre exemplu. E o figura destul de cunoscuta. Cand avea nevoie, putea sa isi deschida capul, ca pe un vas cu capac si sa scoata informatiile si gandurile inutile, precum si sa introduca altele noi.