covor

şi chiar de inima îmi bate cu putere
este ca şi cum nimic n-aş simte...
eu scriu când sufletul mi-o cere,
şi nu dintr-o oarecare plăcere.
nu scriu pentru vii dintre noi,
ori aduc recunoştinţă celor morţi
doar port în mine un covor
de oameni pe care îi ador.
nu venerez zei, nu venerez iubirea,
dar ştiu că fără ele,
imposibilă mi-ar fi supravieţuirea . . .
şi trec de mă calcă-n picioare
anotimpurile toate
şi parcă dintre toate, toamna-mi e aleasa.