doua cuvinte

Toti suntem facuti pt a iubi...unii mai mult, altii mai putin...cati insa o si spunem?
Cati au curajul sa isi asume aceste doua cuvinte si sa le rosteasca cu sufletul deschis, sa nu se ascunda in spatele unor gesturi? Cate dintre noi nu amesteca vorbe la nesfarsit in speranta ca doar el pricepe la un moment dat ceea ce avem in intentie sa destanuim?
Mi s-a declarat iubirea de cateva ori...mi s-a spus: "Te iubesc!" si nu am stiut cum sa pretuiesc aceste declaratii... am raspuns cu "De ce?" sau "Multumesc" si, cel mai important, nu am avut capacitatea sa cred ca sunt si adevarate...
Am avut un moment in viata in care mi-am dorit atat de mult sa imi urlu iubirea, sa o spun clar in cuvinte, cu toate ca imi era intiparita pe chip si se simtea in fiecare suflu. Am vrut atat de mult sa spun acele cuvinte care imi par atat de dificile... nu am putut, cumva mi s-au oprit in gat, s-au schimbat pana sa fie auzite si s-au transformat intr-un banal: "Cat de... frumos este afara."
Nu pot sa nu ma intreb ce poate fi atat si atat de dificil? De ce nu toti suntem in stare sa ne asumam pana la capat o serie de sentimente atat de frumoase, atat de pure si curate? De ce am devenit atat de inchisi si simtim nevoia nebuna de autoprotectie dusa la extrem?
Ne ascundem printre infinite cuvinte cand am putea rezuma totul in numai doua vorbe. Dar tocmai acestea, cele care semnifica mai mult decat orice, acestea sunt cel mai greu de rostit. Cele doua cuvinte care se scriu simplu si se rostesc si mai simplu cantaresc atat de mult incat unii dintre noi ar prefera sa care pietre de moara la nesfarsit decat sa le rosteasca cu toate ca le traiesc.
Ne invartim in jurul cozii si ne ascundem de ceea ce simtim. Ma tot intreb de ce? Din teama? Din lasitate? De ce? .... oare pentru simplul fapt ca suntem atat de egoisti incat atunci cand le rostim simtim nevoia acuta sa ni se confirme reciproca? Suntem atat de egoisti incat am ajuns sa facem un joc si din iubire? Sa nu cumva sa fim cei care dau mai mult si primesc mai putin? Si daca nu o spune si el tot in acel moment... ce se intampla?
Daca nu o spune nu inseamna ca nu o simte, poate nu stie sa rosteasca deschis un sentiment atat de frumos. Habar nu am de ce insa stiu ca atunci cand o voi spune, va fi pentru totdeauna.

inceput?

Un suflet pierdut printre lacrimi,
Un suflet chinuit,plin de dureri,
O inima franta in noapte,
Sufar dupa un chip de inger,
Cu-o inima impietrita,
Si un zambet fermecator.
Ai putea sa ma iubesti vreodata?
Ai putea ce simti sa-mi marturisesti?
In sufletul meu focul arde
Numai de tine poate fi stins.
In suflet o mare durere port,
Ce numai iubirea o poate vindeca,
O rana ce nu dispare repede,
Ci numai cu ajutorul cuiva.
Si sa o iei de la inceput?
Inceput?,un cuvant pt mine greu de crezut

Te iubesc iar

lacrimi cad usor pe obrazul meu
ochii mei ar vrea sa te priveasca mereu
buzele mele iar si iar sa te sarute
inima mea sa te iubeasca o eternitate

inca mai aud soaptele suave la urechea mea
cuvinte ce imi sopteai cu vocea ta
imi spuneai "te iubesc"
si mereu ma faceai sa zambesc.

2 zile au trecut,ore s-au risipit
ochii mei nu te-au mai privit
iar timpul zboara incet, incet si lent
cum pasarea zboara in al ei cant

simt si acum caldura cu care ma imbratisai
buzele cu care ma sarutai
aud si acum vocea ta in mintea mea
cuvintele care buzele tale mi le rostea.

cand sunt cu tine parca timpul se opreste
iar inima mea din ce in ce mai mult te iubeste
cu tine viata mea are culoare
iar sufletul a incetat sa mai doara.

datorita tie simt ca traiesc
tu m-ai invatat sa iubesc, sa zambesc
fara tine viata ar fi ca o mare insecata
ca o inima insangerata.

tu vei fi mereu acel cineva
care mereu va fi in inima mea
tu vei fi acel inger pazitor
care va fi cu mine pana in zori

te iubesc cum Dumnezeu iubeste pamantul
Te iubesc cum ingerii pazesc universul
te iubesc cum nimeni nu a mai iubit pe altcineva
te iubesc mai presus de lumea aceasta.

Te iubesc!!

m-ai renascut....

m-ai renascut....
mi-ai dat... tot ce n-am avut...
m-ai facut sa cred inca-odata...
in vise si cred ca mi-ai dat viatza...acum...
m-ai renascut prin multe...
ai atins adanc in suflet...
ma gandesc fara tine unde... as putea sa.. ajung ..
si stiu ca e lung ... drumu cand ...pe pamant..
nu-i nimic ..nu ramane nimic si . se pune punct....
daca tu nu ai fi ... ma gandesc poate..
n-as mai fi nici eu
sa te vad la noapte nu se poate
e un vis care face ce vrea din noi ...
da-i bine poate ... ca suntem eroi .. ca traim in doi
ca dorim si pace.....
auzi?
chitara ce canta si face atat de multe...
un suflet ... se zbate ... aude ..poate .. vrea sa asculte...
sau ... prin vocea lui incet soptit sa cante ...
ca m-ai renascut prin multe...

m-ai renascut prin multe .....
ai atins...
in suflet adanc tu ...
mi-ai desenat pe chip un vis ...
cu tine ....

Eram in alta lume si m`ai adus aici cand...
Rafale,Rafale de vant...
Pe altii puneau cu capu` in pamant...
Tu m`ai salvat pe mine sperand sa ne salvam pe rand...
Si sa visam o cale a unui zambet bland...spre alt taram...
Si ai aflat ca nu`s chiar printu` bun...desi tu esti o floare...
Ca tu esti regina a mii si milioane...de petale...
Cu care ma incalzesti...
Si nimeni nu poate fi mai frumoasa decat esti tu..(asa simt)
E definit si in suflet scris de cand te-am intalnit...
Am miliarde de motive...tu imi esti mister...
Cu tine as vrea sa pierd atatea clipe...
pana devin doar praf sï zbor spre cer!

Ai sa fii mereu al meu

Ce ar fii viata mea fara tine ???
Ce pustiu si intuneric ar fii....
Fara nimeni sa imi ofere iubire
Si fara nici un motiv de a mai traii....

Ce mas face fara tine ???
Fara bipul tau de dimineata
Fara speranta de a te revedea
Si de a spera si eu , din nou la viata .....

Ce mas face fara tine ????
Fara dragostea ta fara margini
Fara surisul tau de inger
Fara ochii tai frumosi si blanzi...

Cum as putea sa traiesc fara tine ???
Fara speranta ca am sa te revad si miine
Cum as putea sa mai respir.....???
Cind nu am un motiv , sa vina miine......

Cum sa fiu fericita...???
Cind te stiu departe
Cind stiu ca esti acolo
Si-o tara mare ne desparte.

Cum sa stau linistita si calma???
Cind stiu ca este lumea rea
Cum sa cred ca tu esti bine....???
Cind nu esti si tu cu mine ???

Ai sa fii mereu al meu...iti jur
Orice ar fii pe lumea asta ....
Eu cu tine am sa fiu....
Chiar de va trebuii sa te fur!!!!

cat voi putea aproape iti voi fi

E atat de trist sa privesti luna in noapte
Si doar vantul sa-ti spuna durerea in soapte
Cand cad picuri sa te mangaie usor
Frunzele sa-ti plimbe dorul in al lor zbor
Departe esti de mine, departe sunt si eu
Dar suflet langa suflet noi vom fi mereu
Vom merge pe drumuri poate diferite
Insa vor fi vise ce trebuie-mplinite

Vom suspina tarziu cand nu vom fi aproape
Zambi-vom cand tacerea va pleca departe
Ne-om tine-n brate ceasuri si ne vom mangaia
Dar pan-atunci visam. Durerea este grea!
Si chem indata cerul sa ma conduca bland
Spre geamul tau, iubito, fruntea sa-ti sarut.
Sa te privesc cum dormi si cum oftezi in somn
Tu ai sa ramai mereu “a vietii mele Doamna!”
M-apasa incet durerea si simt ca nu ma misc
Iar astazi mandru Soare , vezi tu, imi pare trist
De ce?N-as sti mai sigur decat poti tu sa-mi spui
Sterge-mi incet obrazul , tristetea s-o apui
Alunga intr-un colt de lume tot ce fost-a rau
Vino iar langa mine ramai mereu al meu
Cand iti strig iubirea te rog sa imi raspunzi
Si stai la pieptul meu , inima s- asculti!

Tresar din somn in zori si perna imbratisez
Iti simt mangaierea si-as vrea sa o pastrez
Stiu ca intr-o zi tot ce-i rau se va sfarsi
Vei fi doar langa mine, te voi putea iubi
Dar pana atunci voi plange si iti voi vorbi
Si atat cat voi putea aproape iti voi fi!

Te iubesc si nu te-am abandonat nici o clipa

Tu sti sa-mi dai alinare,
Atunci cand sunt suparat,
Ma saruti incetior,
Noaptea cand ma pun in pat.

Sunt asa de fericit,
Cand esti in prezenta mea,
As da cerul si cu luna,
Pentru sarutarea ta.

Inimioara mea e franta,
Si insetata de iubire,
Nu mi-a mai ramas nimic,
Doar o trista amintire.

Un fior ce ma cuprinde,
Si te cheama sa te ia,
Dorul care ma cuprinde,
Il gasesc in urma ta.

Acum inima mi-e goala,
Sufletul imi este pustiu,
Stau cu poza ta in mana,
Si-o privesc pana tarziu.

Si adorm cu ea sub perna,
Ma trezesc dimineata,
Vad ca nu esti langa mine,
Imi piere pofta de viata.

Inimioara mea e franta,
Si insetata de iubire,
Nu mi-a mai ramas nimic,
Doar o trista amintire.

Un fior ce ma cuprinde,
Si te cheama sa te ia,
Dorul care ma cuprinde,
Il gasesc in urma ta.

Tu sti sa-mi dai alinare,
Atunci cand sunt suparat,
Ma saruti incetior,
Noaptea cand ma pun in pat.

Sunt asa de fericit,
Cand esti in prezenta mea,
As da cerul si cu luna,
Pentru sarutarea ta.

Inimioara mea e franta,
Si insetata de iubire,
Nu mi-a mai ramas nimic,
Doar o trista amintire.

Un fior ce ma cuprinde,
Si te cheama sa te ia,
Dorul care ma cuprinde,
Il gasesc in urma ta.

Te iubesc si nu te-am abandonat nici o clipa!!!!!

inima mea plange

Secundele trec si inima mea striga dupa tine...
Minutele trec si inima mea plange dupa tine...
Orele trec si inima mea se frange dupa afectiunea ta...
Zilele trec si nu mai poate de dorul tau...
Si viata trece pe langa mine, neavand o semnificatie fara tine langa ea...
Fara ca afectiunea ta sa ma poata inconjura macar odata...
Mi-e dor de tine iar inima mea plange dupa tine...
Sa nu crezi cumva sa nu ma doare inima
Cat indura stie numai ea
De`as putea schimba ceva nu as ezita
Cat sa mai rezist asa?!
,,Simt clipa mai mult ca oricand..
Si nu pot sa te scot din gand...
In amintiri sunt prinsa
Dar nu ma las invinsa.

Ma omoara dorul
Vreau spre tine sa imi iua zborul
Iar tu sa ma astepti cu bratele deschise
Sa imi dai clipele promise.

Vreau doar sa dorm
Dar nu am somn
Timpul sa treaca nu vrea
Vreau langa inima ta.

De ce trebuie sa simt?
Nu pot sa ma mint?
Ca totul e bine
Si ca o sa ajung la tine?''

Iubirea mea,va rasari in tine.

Esti iubirea vieti mele,
Gandul meu cel mai ascuns,
Esti o soapta abia soptita
Calda, lina, ametitoare…

Esti un strop de ploaie rece,
Frunza galbena ce-o tin in palma,
Esti ingerul ce-mi lumineaza calea,
Un vis frumos in viata mea.

Mai pune-mi iar in palme, stele,
Mai lasa-ma sa te privesc,
Ori sa iti scriu ravas si-n ghilimele,
Un pueril si sincer ''Te iubesc!''

Mai stai si-ascult-al noptii cant
Tu, suflet bland si drag,
Ramai in soaptele de vant
Sa-ti spuna ele cat imi esti de drag.

Priveste iar spre cerul lin
Si de-ai sa vezi, lucios seninul,
Ramai, icoana sa ma-nchin
Doar tie, sarutandu-ti chipul!

Si de-o sa pot picta pe ape
Cu ale inimii vapai,
Ramai de trupul meu aproape,
Eu sa traiesc in ochii tai.

Si-apoi de-ai vrea sa nu mai stai
Sa pleci...sa fii mai fericit!
Dar aminteste-ti ca erai,
De-un suflet simplu, prea iubit!

Iubirea mea va rasari in ceruri
In chipul unui inger ratacit
Un suflet bintuit de adevaruri
Va face ca sa fii mai fericit.

Iubirea mea va rasari in soare
In chipul razelor ce cad de dimineata
Un suflet chinuit de asteptare
Iti va picta un zimbet cald pe fata.

Iubirea mea va rasari in flori
In chipul unui fluture colorat
Un gind lasat in frig si prin fiori
Te va-nvata sa crezi cu-adevarat.

Iubirea mea va rasari in ploaie
In chipul unei picaturi de apa
Doi ochi indurerati,cad lacrimi iar siroaie
Ei te vor face sa nu plingi vreodata.

Si doar atunci cind vei muri de dor
Si-n noptile cu frig te vei gindi la mine
Sa stii ca pentru tine am sa mor
Iubirea mea,va rasari in tine.

unde esti iubire?

Incep prin a-ti spune ca ''TE IUBESC''si''TE VOI IUBI MEREU''si indiferent de ce va fii vei avea locul tau special in inima mea castigat pe drept,asa cum imi place mie.Acum stiu ce inseamna sa mergi printre oameni,sa te lovesti de ei,sa te uiti la ei si nici macar sa nu ii vezi,acum stiuurerea aceasta pe care o simt ma omoara incetul cu incetul,si ca niciodata e in stare sa dezvolte in mine si alte dureri,imi simt sufletul greu,amortit,incremenit,o simt ca pe un strigat prelung neauzit spre cer.imi pare enorm de rau ca am gresit ca m-am jucat cu visele tale si ale noastre,in acest univers trist si pustiu,care nu mi-a oferit mie nici macar o sansa.Ma intreb de ce?De ce ma agat cu atata ardoare de iubirea aceasta,si ma mai intreb si de ce m-ai traiesc pe acest pamant plin de lacrimi si ploi? E ciudat,inca mai cred in tine IUBIREA MEA.Se spune ca:''Dragostea e un joc ciudat,sau amandoi castiga sau amandoi pierd''dar in cazul meu lucrurile sau complicat foarte mult,am pierdut doar eu si am pierdut totul.Doamne daca ai stii cat imi doresc sa pot da timpul inapoi,nici nu iti poti imagina cat regret,cat regret ca am gresit incercand sa-mi demonstrez dragostea mea fata de tine,mi-as da toata viata doar ca sa pot da timpul inapoi si sa nu mai gresesc caci TE IUBESC.Te-am cunoscut in clipe grele,cand sufletul imi era gol si pustiu,mi-ai alinat durerea,ai fost atenta cu mine,si nu stiam ce sa fac!Sa TE IUBESC sau sa te resping?Si am ales sa TE IUBESC cum nu am m-ai iubit vreodata,universul meu sa cladit in jurul tau,TU esti viata mea,TU imi dai un sens de a merge inainte cu capul sus si nu in genunghi sau taras. Sunt bolnava de iubire si as vrea sa ma lecuiesc,dar nu gasesc leacul pentru ca acela esti tu iubirea mea;am inebunit pentru ca prea mult te-am dorit,si as vrea sa ma afund in bratele tale si sa plang ca sa imi descarc sufletul,sa te sarut ca sa imi sting ardoarea buzelor,sa te mangai ca sa imi refac trupul si sa te privesc ca sa imi lecuiesc ochii. Chiar mi-as dori sa raspund cand aud TE IUBESC,dar nu am cui,si ramane doar un trist ecou,oprit de buzele mele,care si-au jurat ca le vor saruta din nou pe ale tale.Dar acum ,cu ochii in lacrimi caut spre cer,si implor alinare divina,e ziua in care totul se transforma in intuneric si nu m-ai exista lumina,incerc sa alerg spre ultima raza de lumina dar totul in calea mea moare;ma simt ca un inger murdar,un inger cu aripile taiate cersind iertare in zadar,un inger decazut pe care nimeni de pe acest pamant nu vrea sa il inteleaga. Ce am ramas?Doar o umbra pe acest pamant,un trup brazdat de amintiri si regrete,un om fara el insusi,de parca viata aceasta o traiesc in dedublare:ies din mine si ma inalt deasupra si de acolo ma uit inapoi la mine,la ce a mai ramas si nu ma recunosc?!Un eu nemiscat,incapabil sa se regaseasca,un eu frara tine.Unde sunt toate?Vreau inapoi zilele,zambetele,saruturile,visele(pentru ca aveam si eu sa stii),sperantele mele,ale noastre. Si sa stii ca doar pe tine te pot iubi asa,si nu ma mai pot opri din plans(stiu ca imi incalc promisiunea dar lacrimile interioare nu mai pot ramane acolo,sunt prea multe,prea multe),si nici nu mai vad caci,ochii mei nu mai sunt ai mei,sunt straini de mine,sunt plini de lacrimi continuu,si acestia nu sunt ochii mei,ochii mei frumosi nu plang,nu plang niciodata. Esti tot ce am mai drag pe lume,esti misterul vietii mele,si prin tine am descoperit ce inseamna cu adevarat dragostea.In universul acesta infinit ma simt ca o picatura de ploaie,care m-ai are putin si se usuca:totul e aiurea,e un sentiment pe care nu l-as dori nici celui mai mare dusman al meu,sa simti FERICIREA disparand,totul prabusindu-se ca un stupid joc de domino in fata mea,lumina acoperita de intuneric;si sa vezi cum IUBIREA este ucisa fara ca tu sa nu poti face nimic;REGRET,DUMNEZEU STIE CAT REGRET.Ai fost totul si inca esti totul pentru mine si inima mea,si sper sa fiii si in continuare.Simt ca sunt ultima persoana de pe acest pamant,secatuit de iubire,si daca nici macar tie nu iti pasa,atunci nu stiu la cine ii va pasa.Si sincer:nu m-ai vreau,nu m-ai vreau sa pese nimanui de mine,eu nu le voi mai zambi,sper sa nu imi zambeasca nici ei;si asa acum nu pot intelege un zambet daca nu este al tau,si m-am ratacit de mine dupa ce parca ieri am incercat sa imi dovedesc iubirea si AM GRESIT,am gresit enorm de mult. Poate pentru o clipa,ai sa crezi ca sunt nebun,si poate ca asa si este:sunt nebun dupa tine.TU esti tot ce am mai de pret;tot ce am visat;tot ce mi-am dorit,si vreau sa te vad,sa te sarutsi sa fiu numai si numai al tau,nu pentru o clipa,ci pentru eternitate.Ce pot face?Nimic,decat sa astept clipa revederii si reunirii noastre;clipa in care voi fii din nou in al noualea cer si ma rog la DUMNEZEU ca aceea clipa sa fie cat m-ai aproape pentru ca suferinta mea sa inceteze.Marea este complicea mea,este alaturi de mine mereu,dar ea nu poate tine locul unei dragoste adevarate;e nevoie de un inger de fata ca totul sa fie ca in paradis,si ce m-ai pot cere de laDUMNEZEU cand am gasit-o?Decat:sanatate,fericire si sa fim din nou impreuna.Eu sunt cineva care din dorinta de a-si demonstra iubirea,a gresit,si eu sunt acela care primeste pedeapsa celor care nu iubescesi IUBESC,IUBESC,IUBESC si iar TE IUBESC;e cea mai mare pedeapsa sa mi se ia iubirea,un sentiment cumplit;dar nu,nu cred ca poti sa iti imaginezi ,nimeni nu poate:ura si IUBIREA,se lupta in sufletul meu pentru a castiga un razboi pe care eu personal il doresc pierdut.Dar sa nu crezi ca te urasc iubirea mea,pentru ca in sufletul meu nu pot exista doua sentimente contradictorii;si oricat as vrea nu pot sa te urasc,chiar daca amintirile si imaginea ta ma nimicesc,ma mistuie pur si simplu din adancul sufletului,si nu pot face nimic pentru a opri aceasta durere imensa;singura care o poate opri esti tu si astept sa faci aceasta pentru ca ma iubesti. Nu ti-am spus niciodata:''ESTI PRIMA MEA DRAGOSTE SI EU TE IUBESC CU ADEVARAT'',intelegi ce spun?Si nu reusesc sa rezolv acest puzzle nu mai gasesc toate piesele necesare,si numai DUMNEZEU stie cat imi doresc acest lucru. Te rog sa ma ierti ca iti spun aceste lucruri si oricum te rog sa ma ierti pentru tot;te rog sa ma ierti pentru ca poate aveai vise si eu ti le-am furat;te rog sa ma ierti si m-ai da-mi o sansa.Iarta-ma stiu ca am gresit dar esti IUBIREA VIETI MELE,esti visul spre care am tanjit,iarta-ma te rog de mii de ori si incearca sa revii la ce a fost,caci viata mea fara tine e goala si pustie,plina de ploi si de lacrimi,si fara de rost.Eu te visez in fiecare noapte si chiar si cu ochii deschisi si ma intreb ?De ce?De ce am gresit cand stiu ca TE IUBESC. Este greu,este greu sa crezi ca va venii o zii si pentru tine,este greu sa te convingi pe tine insuti ca totul va fii bine;si este extraordinar de greu dar,nu imposibil sa ii convingi pe ceilalti ca ai dreptate;pentru ca viata nu este deloc usoara,si trebuie sa luptam din toate rasputerile ca sa ramanem impreuna,dar cel putin eu,trebuie sa lupt pentru a te avea;si nici nu stii cat imi doresc sa castig aceasta lupta cu destinul,dar cu ajutorul DOMNULUI sper din tot sufletul sa o castig.Poate ca tu vrei sa tacar nu,nu pot pentru ca inima-mi sopteste sa vorbesc si totusi,nu cred ca m-ai pot ajunge la tine prin cuvinte,si singurul lucru care m-ai poate razbate spre tine este IUBIREA MEA NEANCETATA pe care ti-o port in inima si in suflet si care ma indeamna sa spun:TE CHEM;TE DORESC;TE ASTEPT;TE IUBESC.Si astfel gandul ma poarta neancetat spre sufletul tau si spera visand ca :intr-o clipa chipul sa imi fie inundat de bucurii,iar ca eu sa pot spune:''Bucuria mea si a ta este cararea care duce spre fericirea noastra,iar prezenta ta este drumul pe care il recapata viata mea''.Nu intreb daca a fost vina mea pentru ca stiu ca am un mod ciudat de a iubi si de a arata aceasta,dar ce pot sa fac pentru ca TE IUBESC si nu vreau sa te pierd.Cu greu apasa pe sufletul meu aceste cuvinte magice TE IUBESC dar speranta ma ghideaza si ma face sa trec peste ziua blestemata in care am incercat sa imi dovedesc iubirea si am gresit; si sper ca tot aceasta speranta sa ma poata ajuta sa trec peste aceasta noapte lunga care urmeaza. Mana mea scrie dupa dictarea creierului si a inimii,dar ochii nu m-ai vad,sunt plini de lacrimi,iar inima mea m-ai are un pic si inceteaza sa bata;si visez ca te voi avea inapoi,ca voi retrai acele clipe minunate,deoarece tu vei fii langa mine. O singura data in viata gasesti DRAGOSTEA ADEVARATA,si aceasta daca ai noroc;si eu am gasit-o,dar am pierdut-o pentru ca am gresit atunci cand am vrut sa imi demonstrez dragostea,si sper sa o recuperez din nou,sper din tot sufletul.

poate fara mine iti e mai bine

Ma uit la poza ta
Dar sunt in casa mea
Tu... Te uiti la poza mea
Dar esti in casa ta!
Si... tot ce a fost candva!
Acum e doar el si ea...

Hai... sa lasam lacrimile
Sa readucem putin zambet pe sufletele care
Plang... si plang de dor
Si care trezesc amintirile din dormitor
Pe covor hainele aruncate in decor
Iar noi doi iubindu'ne
Sub un cearceaf multicolor
Mi'e dor
Sa'ti mai sarut buzele
Ce'mi alinau prin cuvinte toate vorbele rele
Buzele care imi spuneau te iubesc
Dar cum am doar poza ta
Nu'mi ramane decat sa privesc.

Inchid ochii inlacrimati
Si dau uitarii acelor dati
Cand te priveam sub clar de luna
Si iti juram iubire vesnica
Si iti sarut buzele acum
Doar cu gandul
Doar cu gandul.

Hei aduti aminte nu-ti mai minti sufletul
Spuneti rostite
Cuvinte ce sterg zambetul
Impresioneaza-ti faptele prin gesturi care
Si nu-ti mai spune-n sinea ta
"Fara iubirea ta nu am scapare"
Te doare stiu
Si pe mine tot la fel
Cand ai rupt poza
In care te imbratisam modern, etern
"Eu te iubesc"
Un fals ce-l aruncai
Si-n minte imprimat
Am doar momentele ce le traiam
Ne spuneam impreuna vom lupta
Juram "Vei avea mereu iubirea mea"
Speram ca doar in doi va continua
Dar totul s-a destramat?
"Am pierdut iubirea mea?

de ce sufar?

De ce sufar, cand tu deja existi?
Si de ce plang si ochii mei sunt tristi...
De ce sufar cand langa mine nu esti?
Buzele tale nu imi spun deloc,
De ma iubesti!
De ce s-adorm, cand imi canti tu
De ce in loc de da, nu pot sa iti spun nu,
De ce sa sufar, cand as putea uita?
caci ochii tai sunt prea frumosi,
ca sa-i pot lasa!
De ce zambetul ti-este mai frumos c-al tuturor
Si de ce plang, cand de tine mi-e dor,
Si de ce sufar dupa glasul tau si al tau sarut?
Caci le-am primit odata,
Si nu pot sa le uit!
Oare sa le uit?

invata-ma

Invata-ma te rog sa te urasc
Cu fiecare dimineata in care ma trezesc
Tot mai abatut,tot mai trist,tot mai suparat
Pentru ca degeaba te-ai dus,daca din suflet n-ai plecat.
In suflet ai ramas,si-ai inflorit o floare rara
Ce imi otraveste inima si-o face mai amara.
Invata-ma sa gasesc o lume in care
Vantul nu-mi inspira a ta rasuflare,
Iar stropii de ploaie ce cad din cerul caprui
Sa nu fie a tale lacrimi,te rog sa-mi spui
Unde pot gasi un soare rece si intunecat
Care nu va straluci,care nu-mi va aminti de chipul tau delicat.
Invata-ma sa am curajul sa-mi ucid visele
Caci toate sunt cu tine,iar toate amintirile
Invata-ma sa le inchid intr-o cutie
Cu lacate de piatra si cu o cheie de hartie.
Invata-ma sa-ti urasc zambetul ce ma incalzea
De fiecare data cand in jur ceata se lasa,iar frigul ma cuprindea
As vrea acum sa inghete sentimentele ce inca ard in mine
Chiar daca as ramane gol,fredonand aceasta melodie
Pe care ti-o cant doar ca sa te rog
Sa ma inveti sa uit privirea pentru care ma rog
Sa-si gaseasca un alt taram pe care sa-l poata lumina
Un alt templu de iubire unde se poate inchina.
Invata-ma sa-ti sterg urmele
Pe care destinul le-a pictat pe a mea cale
Iar in locul in care se opresc,invata-ma sa construiesc zidul care
Nu imi va da voie sa ma intorc,oricat de mult ma doare.
Invata-ma sa fiu puternic,cand de astazi am sa trec
Pe langa tine fara sa ma mai opresc,chiar daca nu am unde sa plec.
Minte-ma ca nu am slabiciuni
Invata-ma sa cred minciuni.

Cum sa privesc in ochii tai?

Cum sa privesc in ochii tai, pradati de un fior ce trece?
Si cum s-ascult tacerea lor cand ma privesc atat de rece...
Cat sa pasesc in urma ta, cand tu mereu te-ndepartezi?
Si oare cum sa cred in noi, cand tu nu crezi...

Dar cum sa plang la pieptul tau cand sunt doar singura si trista
Si tu ai vrea sa sper, mereu ce nu exista
Cum sa pastrez in sinea mea atatea rani ce urme lasa
Cand tu te-afunzi in viata grea si nici nu-ti pasa...

Cat sa astept sa ma iubesti si sa tot iert greseli ce vin
Cand tu mereu te ratacesti lasandu-mi dulce chin
Si cum sa-nvat sa mai zambesc cand au ramas la tine toate
Tu ai plecat pe drumul tau... si le-ai facut uitate

Dar astazi toate sunt trecute si focul meu domol s-a stins
Cum am putut cu-atatea lacrimi sa-l tin aprins?
Si tu oftezi in sinea ta caci nu mai sunt sa te ador
Decat sa ma-njosesc din nou... mai bine mor...
De ce ma lasi in visul greu? m-ai intrebat candva in soapte
Caci nu mai esti in drumul meu cand eu merg mai departe!

Iubitule azi iti spun Adio..cat de rece suna..cat de inghetat vei fi cand vei citii aceasta scrisoare, spun Adio
cu sufletul_pierdut, spun adio cu minte nu cu inima, dar totusi iti spun ADIO pt ca stiu ca fara mine iti vei gasi, sau poate ai gasit-o deja, linistea de care eu te-am privat, stiu ca iubirea noastra a fost mare, pura si adevarata si nici tu, nici eu nu vom uita ce este inca viu in toti porii fiintelor noastre, insa stim bine amandoi ca am fost condamnati la "O IUBIRE IMPOSIBILA", sa nu fii trist iubire, incerc sa te incurajez ceea ce nu pot face cu propria mea persoana, dar iti promit ca voi incerca cu toate fortele!!!

Am simţit nevoia să scriu

Aş putea să spun că mi-e dor…Dar eu simt dorul ca o durere acută ce-mi desparte inima în fărâme, fără să ştiu ce înseamna cuvântul în sine, sau cine l-a inventat. Oare eu sunt dorul? Mă identific cu simţământul şi dacă ar fi trebuit să-l numesc eu, nu i-aş fi spus “dor”, ci “doare”…e mult mai aproape de realitatea mea. Am impresia că tot ce sunt se defineşte cu a fi sfărâmat.
Am promis ca nu voi mai posta nici un blog, dar e mai presus de mine, e ca un loc intim, un loc secret numai al meu, unde cuvintele pot să îmi aducă alinare, refulându-le. Nu, nu e o frustrare nerostită pe faţă , ascunsă şi scrisă pe o foaie, care apoi să o arunci la coşul de gunoi… Scriu, simţindu-mă în îmbrăţişarea Ta, acolo unde incerc să mă refugiez ca şi când Tu ai ştii despre ce vorbesc….
Am simţit nevoia să scriu, pentru că nu mai pot rosti… Cuvintele rostite s-au întors împotriva mea, acum mă biciuiesc, mă rănesc. Şi gura mi-e mută… Doar inima mea Îţi vorbeşte fără întrerupere, dorul ce doare. În inima mea răsună mereu: “nu te opri din a face bine, fă-l chiar renuntand la el, scrie-ţi bunătatea pe tăbliţa inimii!”- Dar e ca şi când un înger a fost prins între două lumi. Acolo sunt eu, departe…Acolo si totusi aproape.
Cine ar putea să mă separe din doruri doar cu lacrimile pe care eu le-am vărsat? Nimic din ce am făcut nu a contat?…Dar mai “doare” decât “dor”, este că nici ce am dăruit din mine nu a contat…E trist să nu mai ai vis şi să trăieşti în realitatea unui vis în care nu mai poţi visa.Trist!
Şi mă lupt cu pumnii în vânt, încercând să apuc Adevărul de poală şi parcă niciodată nu ajung la El. Când am crezut că l-am apucat, o iau de la început, revin şi revin în acelaşi punct de plecare-zdrobirea, imposibilul, deznadejdea,dar in acelasi timp multa , multa dragoste. Pentru mine este crucea reală ce trebuie sa o port in viaţa. Învăţ mereu aceeaşi lecţie; să îmbratişez cu Iubirea care şi-a întins mâinile pe Cruce, iubind… Şi mă las răstignită în dorurile mele, sperând că într-o zi voi învia….dar până atunci, îmi port dorurile sau durerile si totusi oricat de departe esti, tu esti in aura mea, ma privesti cu blandete, ma supraveghezi, ma sustii si imi dai forta. Stiu ca ma astepti si doresti sa iti fiu aproape, dar mai stiu ca iubirea noastra creste cu toata distanta dintre noi nu este reala, stii de ce?, pt ca adorm in fiecare noapte in bratele tale simtind caldura si iubirea. Chiar daca mi-e dor te inconjor cu multa tandrete si privesc spre cer de acolo de unde mi-ai fost trimis ca un inger, suflet pentru suflet, auzind chemarea ta. Pentru mine ai fost, esti si vei ramane un TOT, un INTREG, COMPLET si ABSOLUT.......PER SEMPRE!!!

am crezut în propria mea dorinţă

Eu am crezut în propria mea dorinţă de iubire,
Căci noi o să fim împreună pentru o eternitate.
Dar ne e scris să fim departe,of ! câtă amăgire,
Fără tine simt cum mă rătăcesc în singurătate.

Lângă tine stiam că există adevărata iubire,
Să mor,să-nvii de dragul tău, nu e aşa de greu
Să merg cu tine la capătul lumii,spre-mplinire
Da,lângă tine merita să merg mai departe mereu.

Azi te iubesc până la cea mai îndepărtată stea,
Căci simt, m-am îndrăgostit iremediabil de tine,
Îţi voi da inima mea şi îţi voi da şi dragostea,
Tot ce doresc este iubirea ta, mi-e dor de tine

În inima ta mi-aş ridica templul sufletului meu,
Nu aş găsi un alt loc mai frumos, mai copleşitor.
Alţi îngeri s-au ascuns, tu ai venit din empireu,
Iubite ! iubirea ta mă poata. într-un vârtej-ameţitor

Gândurile-mi sunt valuri de dorinţe în visele mele
Am o simplă întrebare : de ce nu ai fost aici cu mine?
Ştii bine iubite,astea-mi sunt speranţele,dorinţele
Mi-e dor de fiorii de altădată, de când mă alintai.

Ca şi-o adiere de vânt te-ai strecurat în inima mea
Iubirea ta sinceră face inima să-mi tresalte de fiori
Mi-e dor să simt al tău sărut,trupu-ţi şi propspeţimea
Te-am iubit şi mă gândeam numai la iubirea ta adese-ori.

Tu ai fost paradisul unde vroiam să rămân pentru totdeauna
Viaţa mea a fost frumoasă numai cu tine alături de mine,
Am fost dependenta de tine,inima-mi pentru tine batea-ntruna
Jur că în inima mea nu e loc iubite decât pentru tine .

Ca şi sursă tot al meu suflet prea plin de atâta iubire
Va ramane inundand al meu suflet de fericire,
Dar vezi tu ingerasul meu divin, iubirea mea eterna,
Poza ta nu va lipsi si somnul o va veghea mereu langa a mea perna!

Pentru ca ai fost suflet din sufletul meu
Dar ce zic , ai fost, nu, ai fost, esti si vei fi mereu,
Acum eu voi pleca din viata ta, cu greu
Si nu as vrea sa stii niciodata ce a ramas in sufletul meu!

As vrea sa plang,dar oare e bine?

As vrea sa plang,dar oare e bine?As vrea sa strig ca sunt eu,o fiinta,cu “suflet de copil”,trist,dar o persoana cu nimic deosebita de altele.Da stiu,iar debitez,dar din nou tristetea imi cuprinde sufletul.Asta simt sI astazi,pentru ca m-a cuprins o melancolie adanca,am decis sa ma descarc. Dorul pe care il simt in fiecare clipa e prea mare, prea mult doare si totusi in mintea mea stiu ca am luat decizia corecta fata de persoana care am ranit-o si am facut-o sa sufere enorm, de ce?,pt ca mi-am incalcat principiile mele si am indraznit sa ma indragostesc si cand zic, "am incalcat propriile mele principii", ma refer la faptul ca eram constienta de o DRAGOSTE IMPOSIBILA.Nu exista moment,in care,aducandu-mi aminte de toate momentele frumoase in decurs de 4 ani au fost doar momente mirifice, simteam ca sunt iubita dar si iubeam in aceeasi masura,sa nu imi incolteasca o lacrima,in coltul ochiului, sa nu adorm cu gandul la ce am avut mai de pret, sa nu imi invadeze visele toate trairile alaturi de ingerasul meu, imi invadeaza mintea, sufletul, fara sa ceara voie nestiind cata suferinta si durere provoaca.Si visele sunt tot ce mi-a ramas, drumul ce fiecare l-a ales, in adancul sufletului sunt convinsa ca nici distanta, nici trecerea timpului nu va reusi sa stearga ceea ce in fiintele noastre este inca VIU. La poarta sufletului meu s-a format un zid cu o poarta mare de fier, prin care nimeni nu va putea patrunde, pt ca am incuiat-o bine, iar cheia am aruncat-o undeva sa nu poata fi gasita. Avem milione de motive pentru care putem sa varsam o lacrima si noi le alegem pe cele mai marunte. Poate pentru ca viata noastra e facuta din lucruri mici(unele chiar minuscule) puse cap la cap sau imprastiate.
O lacrima aluneca pe obraz si pare sa devina regina vietii mele. Iata ca si o fiinta care vrea sa para mereu dura, care controleaza si ultima linie a destinului, care isi face planuri pentru viitor...plange…,doua lacrimi isi croiesc un drum pe obrazul meu. Prima se jertfeste pentru profunzimea pe care nu ti-am aratat-o, i-ar cea de-a doua pentru nimic. Nimicul acela din care poti crea totul. Nimicul cu care canti, razi, dansezi, cinezi… si toate acestea pentru ca esti indragostit. Iubesti si fac din cuvantul „dor” o fiinta, o tin in mana stanga aproape de inima, simt cum bate si ma hranesc din asta, pana cand?, poate pana va inceta sa mai bata!!!!!!! Daca am fost un pic incoerenta, imi cer mii de scz dar in invalmaseala mintii mele am vrut sa pun pe hartie cam tot ce e acu in sufletul meu, ce va fi mai tarziu......nu pot spune inca!!!!!

in suflet te inchid

Stăteam uneori în nopţi târzii şi reci
....cu sufletul pierdut şi gândul ca ai sa treci..
Si aşteptam cumva să te găsesc, să vii,
...să-mi luminezi puţin secundele târzii.

Am bănuit mereu că undeva exişti,
...că-n univers sunt vise şi pentru cei trişti..
Şi am crezut în tine, în primăvara mea,
...in faptul că oricine poate s-ating-o stea.

Ai apărut uşor cu zâmbet cristalin,
....icoana unui vis la care mă închin.
Aş vrea să te păstrez, în suflet să te-nchid,
...dar.. tu alergi spre soare, nu vrei pământ arid.

Cand tu si eu nu suntem noi

Cand tu si eu nu suntem,noi,
Iar lumea intreaga intre amandoi
E imposibila iubirea-n doi.
Dar o iubire ce s-a marturisit,
Sfarsitu-i este chiar din inceput.
In fiecare clipa care trece,
In amandoi schimbarea se petrece.
Iubirea toata de e impartasita,
O vreme vine cand este pierduta.
Pierduta nu pe veci,devine doar
Prietenie calda,cel mai de pret dar.
Cand tu si eu nu suntem,noi,
Iar lumea intreaga intre amandoi
E imposibila iubirea-n doi?
Rasplata este,tu nu vezi?
Iubirea …

poveste fara nume

Universul sufletului...poveste de vis...poveste de fericire...poveste nemuritoare...inceputa atunci cand noi ne-am intalnit privirile,atunci cand in sufletele noastre s-a infiripat sentimentul fara nume.
Atunci am stiut ca fericirea este in noi,niciodata in jurul nostru.Ingerii au cantat ziua cand ne-am sarutat si am stiut ca toata viata mea te voi iubi.Primul sarut,prima atingere,am simtit ca plutim noi doi si sentimentul fara nume.Pur si simplu am trait clipa ca si cum ar fi fost ultima,nimic din jurul nostru n-a mai contat.Ne-am mangaiat sufletele,am avut incredere in noi,am crezut in viata si in ce ne-a dat.Timpul s-a scurs lin,orele au trecut parca ar fi fost minute.Cat am dorit sa nu se mai termine nicicand.Ce n-am da ca unele momente sa dureze o vesnicie...
Nu stim ce va fi pe viitor dar stim ce a fost,este si va fi o poveste fara nume.Voi fi acolo in sufletul tau,te voi mangaia mereu.

chem ploaia

chem ploaia

ea încă-mi răspunde

ca atunci când eram copil

(era partenera mea de joacă)

îmi scotea greieri din pământ

le uda arcusul

făcându-i să falseze

cântând apoi serenade deocheate.

le spăla negrul

ca o rasistă iubitoare

acum doar îmi ţine de urât

şoptindu-mi la geam poveşti

printre picături

răcorindu-mi străzile gândului

pe unde încă mai adun amintiri

din lumi ce nu există

nu te opri niciodată!

albeşte-mi gândurile

ca rufele mamei

din dimineţile copilăriei mele.

iubire sau respect

Într-o relaţie interumană apar amândouă aceste “sentimente”: iubirea şi respectul. Am văzut familii fericite care-şi bazează convieţuirea numai pe respect, altele care-şi bazează convieţuirea numai pe iubire şi altele care le îmbină pe amândouă.
Ce-şi doreşte un om de la celălalt? Iubirea lui sau respectul? Depinde de relaţie, veţi spune, iar eu nu am să vă contrazic. Dacă e vorba de relaţia dintre bărbaţi sau dintre femei, preponderent respectul este acela care se cere. Dacă vorbim însă despre relaţie bărbat-femeie, ei bine aici lucrurile se schimbă radical şi se complică (că doar intervine femeia, nu.
Ce vrea femeia de la un bărbat? Dar bărbatul de la o femeie? Răspund fără ezitare: şi unul şi celălalt (pentru că amândoi sunt oameni) vor IUBIRE. Pentru că noţiunea de iubire o poate include şi pe cea de respect, pe când respectul este doar ceea ce cuvântul în sine o spune: RESPECT!
Când se simte o femeie mai bine, măgulită şi dorită? Atunci când i se sărută mâna într-un mod afabil, rece , politicos şi de complezenţă sau când primeşte o floare, este luată în braţe şi i se şopteşte la ureche, în acelaşi timp, “aş vrea să ţi-o trag”? CEL mai important lucru pentru o femeie este să se simtă dorită şi mai puţin respectată. Când nu se mai simte dorită, apar dramele! Dacă este dorită poate fi şi respectată. Invers e mai puţin probabil.
Lucrurile nu stau prea diferit nici în cazul bărbaţilor. Şi bărbatului îi face o deosebită plăcere să se simtă dorit ca bărbat şi mai puţină plăcere să se simtă respectat pentru ceea ce ar putea să însemne el ca Fiinţă socială. Respectul la bărbat se cere şi se impune într-o comunitate, pe stradă, la serviciu etc., dar în relaţia de unu la unu cu o femeie, credeţi-mă, bărbatului i-ar plăcea o femeie perversă, cu multă experinţă, care să-i şoptească la hureche cuvinte obscene şi mai puţin vorbe de respect şi admiraţie intelectualistă. Astfel femeia nu ar mai fi părăsită pentru altă femeie…

Mai există un tip de relaţie, de tip “compromis”, între bărbat şi femeie: aceasta este prietenia. Prietenia este un fel de amestec de sentimente cu accent când pe respect, când pe iubire, dar numai la nivel de suprafaţă. E adevărat că de la prietenie la iubire nu e decât un pas, dar pasul acela se face uneori după o perioadă lungă de timp.

Şi iubirea şi respectul au un sfârşit. Nu vă amăgiţi: nici iubirea nici respectul nu sunt eterne, indiferent cine, ce ar zice.