virtual sau real?

Singuri sau intr-o relatie,sute de persoane intra
zilnic pe inernet pentru a incepe o aventura amoroasa.
Una dintre cele mai frecvente forme de infidelitate este
aventura amoroasa elecronica.In spatele monitorului,orice tip de fantezie
poate fi exprimata,pentru ca anonimatul rezervat de Internet
actioneaza ca un dezinhibator pentru multi, iar dorintele
reprimate sau ascunse ies cu usurinta la iveala.
Din nefericire tot mai multe cupluri se despart din cauza infidelitati virtuale.
Persoanele implicate intr-o relati care stau pe chat si flirteaza nu considera ca sunt infidele in acele momente petrecute pe Internet, motivand ca spatiul virtual face ca relatia sa fie vazuta ca intangibila in plan real. Cu alte cuvinte, doar pentru ca cei doi nu se vad in realitate, fanteziile pe care si le satisfac online nu pot fi considerate acte de tradare.

Totusi, cei care recunosc ca au aventuri amoroase electronice marturisesc si ca acest aspect ascuns al vietii lor le afecteaza si relatia de cuplu. Pe de alta parte, cei care au descoperit ca partenerul i-a inselat online, se simt la fel de tradati ca atunci cand ar fi descoperit o infidelitate realizata in plan real.
Problema partenerilor care petrec mult timp in chat, vorbind si cu persoane de sex opus, si care sustin ca nu e nimic rau, pentru ca raman in casa si nu se intampla nimic fizic,
intradevar unele prietenii de pe Internet sunt chiar simple prietenii, iar altele pot duce la infidelitatea partenerului. Internetul are o mare forta de seductie, iar de multe ori cei care sunt prinsi in panza relatiilor online se pot pacali ca e vorba de ceva inocent, pana in punctul cand nu mai e nimic inocent in relatia respectiva.Creste dorinta de a intalni,persoana cu care comunica pe inernet si in viata reala.

Internetul este o mare comunitate virtuala, pe unde trec tot felul de specimene, de la Don Juan, cameleoni asumati, timizi, obsedati si mitomani de profesie, astfel incat o relatie pe Internet iti poate complica destul de mult viata.
Avem utlizatori, avem deci si infidelitati, iar pentru aceasta e suficient sa accesam paginile unui portal matrimonial pentru a citi anunturi de genul,X, cu urmatoarea descriere: “Vreau sa ma distrez si sa-mi fac noi cunostinte, si de ce nu o relatie serioasa, dar discreta!”
Si eu sunt o necunoscuta din lumea virtuala, uneori imi place jocul seductiei,dar de cele mai multe ori ma oboseste,sunt multi cei care vor sa ma cucereasca virtual si daca le iese pasenta si reusesc sa ma cunoasca dincolo de aceasta lume, nu stie sa aprecieze...femeia reala

dragoste pe internet

O partenera de viata cat se poate de reala si o iubita virtuala...
Multi barbati traiesc cu impresia ca aceasta poveste in trei poate functiona, insa potrivit expertilor situatia nu este tocmai fericita.
Una dintre intrebarile cele mai frecvente puse psihologilor este aceea daca un barbat poate iubi doua femei in acelasi timp si daca situatia este mai putin grava in cazul in care una dintre cele doua este o iubita virtuala, cunoscuta si “accesibila” doar de pe internet. Aceasta situatie este extrem de des intalnita in ultima perioada, internetul fiind prezent atat la locul de munca, cat si acasa.

Este excitant pentru barbati sa stie ca apasand cateva taste pot avea posibilitatea sa comunice cu femei din toata lumea. Discutii, glume, povesti... intr-un cuvant barbatii se simt bine... Situatia se complica insa din momentul in care dintre numeroasele “prietene” pe care si le-a facut, una se evidentiaza fata de celelalte si incepe sa puna stapanire pe mintea barbatului plecat la agatat pe net.
Asa se nasc asa-zisele "iubiri virtuale"...
Par pline de frumusete, misterioase, incredibil de romantice, emotionante mai rau decat o telenovela, povestile de iubire nascute pe net sunt pline de lacrimi...
Pentru ca iubirile virtuale sunt adesea sortite unui esec lamentabil.
Povestile de amor de pe internet merg pana acolo incat barbatii sunt tentati chiar sa-si abandoneze partenera de viata pentru a da curs imboldului aparent de nestavilit si toate acestea numai pentru a cunoaste fericirea alaturi de cea care cu ajutorul cuvintelor tastate a reusit, mai greu sau mai usor, sa trezeasca in barbati ideea ca “inca mai pot”, ca inca sunt “vanatori” de performanta.

Fiecare poveste de dragoste nascuta pe net isi are propria evolutie, mai mult sau mai putin spectaculoasa. Cei doi protagonisti sunt ori mai aproape, ori sunt despartiti de mari si tari, dar cadrul general devine cu adevarat incitant atunci cand cei doi sunt parti ale unor lumi diferite. In aceste povesti de dragoste virtuale, misterul isi are inca de la inceput locul lui bine determinat.
Cu el incepe totul si de cele mai multe ori finalul unei astfel de experiente este la fel... invaluit in mister. Incertitudinea si faptul de a nu fi sigur ca stie totul despre persoana care se afla la celalalt calculator dau nastere la senzatii la care nu se gandea ca ar putea fi experimentate. De la dragoste la indiferenta uneori, ba chiar la ura, de la un mod de a vedea lucrurile la altul, de la ideea ca suntem atat de mici in acesta lume, la ceea ca suntem creatorii si stapanii ei, de la tristetea ca nu ai alaturi in acel moment persoana care iti spune cuvintele acelea frumoase, la fericirea ca ai totusi ocazia de a vorbi cu ea... cam la aceste lucruri se reduc relatiile de dragoste virtuale...
Minciuni si adevaruri care nu se pot diferentia. Situatii in care barbatii uita ca dragostea cea importanta este cea pentru partenera reala si nu pentru cea care ii face sa vibreze inima tastand si “impartasindu-i” cele mai intime secrete si spunandu-i cuvintele cele mai dulci pe care le-a fost dat sa le auda vreodata, chiar daca el i-a spus ca are o relatie cu o alta femeie in viata reala...

calculatorul bonlav

A fost odată ca niciodată, un calculator care trăia într-o reţea din Bucureşti. Şi trăi el liniştit doi ani, după care începu să îşi schimbe comportamentul. Persoana care îi era cea mai apropiată, bănuind o depresie cauzată de stres, începu să ceară consultaţii telefonice mai întâi la doctorul nr. 1, medicul de familie care îl instalase. Doctorul nr 1 promise o consultaţie pe viu însă, cum nu prea dispunea de timp, întârzie să vină. Atunci auzi de caz doctorul nr 2, care auzind descrierea cazului spuse că ar fi vorba de nişte viruşi şi propuse o spitalizare de trei zile în urma căreia calculatorul se va întoarce blindat faţă de agenţii patogeni. Zis şi făcut, în timpul spitalizării a mai fost nevoie de o operaţie pe creier în urma căreia calculatorul se alese cu memorie suplimentară însă, după ce a revenit şi a fost instalat, începu să se comporte şi mai ciudat ca înainte.

În primul rând, se mişca foarte greoi, gândea foarte mult înainte să lucreze şi adesea nu mai voia să doarmă. La un moment dat încetă să comunice pentru câteva zile cu lumea din afară deşi în casă mai funcţiona, aşa că se dădu telefon la Salvarea de calculatoare. Veniră doi doctori de la medicina de urgenţă care, îmbufnaţi, spuseră că era ceva înţepenit la organele interne şi să nu îl mai dea la nici un spital, că ei nu mai răspund. Legătura cu lumea din afară se reluă, însă comportamentul rămase la fel de ciudat, chiar dacă analizele pe care le făcea armura performantă indicau o lipsă totală de viruşi. Atunci apăru doctorul nr 3 care avea o specializare mixtă şi trebuia să facă un training în urma căruia calculatorul să se aleagă cu abilităţi vizuale suplimentare. Numai că în urma trainingului calculatorul începu să se comporte ciudat, dădu semne şi mai mari de oboseală şi la un moment dat păru în prag de infarct. Îngrijoraţi, doctorul nr 1 (care reapăruse şi el între timp, fiind prieten cu nr 3) şi cu doctorul nr 3 începură să se sfătuiască în jargonul specific din care cu greu se mai distingea câte un cuvânt în engleză.

În primul rând, e paranormal să dispară taskbarul şi să nu mai revină. Am mai văzut asta şi la alte calculatoare, obiectă prietena timid. Nu contează, trebuie să dăm jos armura asta, că probabil interacţionează cu organele interne. Zis şi făcut, comportamentele continuau. Atunci cei doi doctori găsiră soluţia ultimă: încă o spitalizare, la clinica lor particulară, timp în care îi vor face o dializă completă şi un tratament adecvat pentru materia cenuşie şi într-o zi e ca nou. Trecu o seară…o dimineaţă…duminică seara reieşi că doctorii se ţinuseră de promisiune. Calculatorul se întoarse complet refăcut, cu armura cea veche care se pare că era suportată mai bine şi cu trainingul video complet. Nu mai poate să cânte, dar atâta pagubă! Bine că accepta să comunice cu exteriorul, răsuflă familia lui uşurată.

o lume virtuala

Am intrat în restaurant foarte flămând şi grăbit....
Am ales o masă într-un colţ, departe de mulţime. Doream să folosesc avantajul puţinelor minute pe care le avusesem în acea zi pentru a mânca şi a încerca să repar nişte erori ale calculatorului pe care le aveam. De asemenea, doream să îmi planific vacanţa, întrucât nu îmi puteam aminti când o avusesem pe ultima.
Am comandat un somon bine rumenit în unt, o salată şi o băutură carbogazoasă. Eram flămând, deşi ar fi trebuit să ţin o dietă.
Mi-am deschis calculatorul şi am fost surprins când am auzit o voce, ca o şoaptă, în spatele meu:
„Domnule, aveţi cumva ceva mărunţiş?”
Primul meu gând fu: „Cum a reuşit acest băiat cerşetor să pătrundă aici?”„N-am nimic,” i-am răspuns.
„Doar câteva monede de 25 cenţi, aşa ca să îmi pot cumpăra şi eu ceva pâine,” spuse băiatul.
„Ok, o să îţi cumpăr eu ceva pâine,” am spus.
Am observat că Inbox-ul meu era plin. Am fost distras de mesajele de duzină, de bârfa de birou, şi de unele glume proaste, care m-au făcut să râd.

„Domnule, i-aţi putea ruga să îmi pună ceva margarină şi brânză pe pâine?”
Credeam că băiatul plecase, însă el a persistat.
„Le voi comanda pentru tine, însă acum lasă-mă să lucrez, pentru că sunt foarte ocupat, OK?”
Meniul meu sosi şi la fel şi dilema mea. Ospătarul m-a întrebat dacă doresc să trimită afară băiatul. Conştiinţa mea îmi spunea că nu puteam face aceasta, şi i-am spus că era în regulă ca băiatul să stea, şi să aducă pâinea precum şi un meniu decent pentru băiat.
Atunci băiatul deveni relaxat, se aşeză la masă în faţa mea, şi mă întrebă:
„Domnule, ce faceţi?”
„îmi citesc email-urile.”
„Ce sunt e-mail-uri?”
„Sunt mesaje electronice care sunt trimise de oameni prin internet.”
Am ştiut că nu urma să înţeleagă nimic, aşa că pentru a-l opri de la a mă deranja cu întrebări suplimentare, i-am spus:
„Este ca o scrisoare, numai că e pe internet.”
„Domnule, dumneavoastră aveţi internet?”
„Oh, da, am internet. Este esenţial în lumea de astăzi.
„Domnule, ce este internet-ul?”

„Este un loc într-un computer unde putem asculta lucruri, ştiri, muzică, putem citi, scrie şi visa, lucra, învăţa—toate într-o lume virtuală.
”„Domnule, ce este lumea virtuală?”
Bine, am decis, să dau un răspuns simplificat, ştiind că el totuşi nu va înţelege încă. Speram că va înceta să îmi mai pună întrebări, aşa încât să îmi pot servi masa.
„Lumea virtuală este un loc unde ne imaginăm ceva ce nu putem atinge. Tocmai în lumea virtuală creăm multe lucruri pe care ne dorim să le avem sau să le facem. Este unde ne creăm fanteziile.”
„Asta este straşnic.... îmi place....”
„Băiete, ai înţeles ce este lumea virtuală?.
„Da, Domnule, eu de asemenea trăiesc în aceeaşi lume virtuală după cum spuneţi dumneavoastră.
„Ai un computer boy?”
„însă lumea mea este, exact cum aţi spus dumneavoatră, o lume virtuală.”
„Mama mea e departe de casă întreaga zi. Ea vine atât de târziu încât abia dacă o văd. Eu am grijă de fratele meu mai mic ce plânge tot timpul, pentru că este flămând. îi dau apă să bea să creadă că este supă.

Sora mea mai mare părăseşte casa în fiecare zi, spunând că merge să îşi vândă corpul, dar eu nu înţeleg asta, ea vine întotdeauna înapoi cu corpul ei.
Tatăl meu este într-o închisoare a statului de atât timp încât nu mi-l mai amintesc.
întotdeauna îmi imaginez că familia noastră e toată laolaltă în casa noastră, cu multă hrană, şi daruri de Crăciun, şi mă visez mergând la şcoală într-o zi.
Nu este aceasta lumea virtuală, domnule?”
Mi-am închis calculatorul înainte ca lacrimile să poată cădea pe tastatură. Apoi am aşteptat ca băiatul să îşi devoreze literalmente farfuria. Apoi am plătit consumaţia şi am lăsat ceva mărunţiş băiatului, pentru care am primit înapoi de la el unul dintre cele mai frumoase zâmbete pe care le-am văzut vreodată, împreună cu cuvintele: „Mulţumesc, domnule. Sunteţi drăguţ.
Am avut astăzi cea mai mare dovadă a lumii virtuale în care trăim astăzi, în timp ce imediat afară este o lume crudă, şi noi acţionăm ca şi când nu ar exista.
Acum, ai două alegeri:
1. Să continui să trăieşti într-o lume virtuală... cu doar speranţe virtuale şi binecuvântări virtuale şi zâmbete virtuale....
2. Să oferi atenţie celor din jur, chiar acelora care trăiesc în această lume reală plină de nenorocire. Fii un element ce aduce o diferenţă în vieţile oamenilor. E nevoie doar de un zâmbet, sau de o strângere de mână, sau de câţiva bănuţi, sau de cuvintele 'înţeleg prin ce treci...'

autor necunoscut

* SARUTUL MUZEI...

• 
  Ea ştie-a mă iubi în felul mării;
  ori prea învolburată, ori tăcută.
  Îi simt pe buze febra aşteptării
  când cu tăcere cosmică sărută.
  
  Sărutul ei, sărutul unei stele;
  ţărmul şi marea-mbrăţisând la fel,
  Iscă vulcani şi jarul gurii mele
  pare un crater prefăcut inel.
  
  Ea ştie-a mă iubi cu-aşa ardoare
  încât renaşte-n mine duh ceresc
  Şi-n suflet îmi ridică noi altare,
  cutremurându-mă să o iubesc...
  

De mă vei căuta

De mă vei căuta în primăveri,
să îţi roteşti privirea prin grădină
Voi fi-n pistilul fiecărei flori,
stând la taifas cu fiece albină.

De mă vei căuta vara prin munţi,
când soarele torid o să te-ncingă,
Voi fi izvorul, aşteptând să vii,
cu stropii reci buzele să-ţi atingă.

De mă vei căuta în miez de toamnă ,
mă vei găsi, poate, într-un târziu
Voi fi în ploaia ce-ţi loveşte geamul,
când câinii nopţii urlă a pustiu.

De mă vei căuta iarna prin parc,
voi ninge peste tei... şi nu vei şti
De ce-ţi tresare inima în piept
şi pasul şovăielnic îţi va fi.

Şi-am să ating o creangă, la-ntâmplare
şi-am să mă scutur toată-n părul tău
Vei tresări de-ţi voi atinge-obrazul
şi nu vei şti ca-aceea am fost eu...

DE-AR FI SA VII IUBIRE...

• DE-AR FI SA VII IUBIRE...

  
  De-ar fi să vii, ţi-aş pune la picioare
  Din lume toate florile de Mai,
  Covor aş ţese, cu fir rupt din soare,
  Odaia mea să-ţi pară colţ de Rai.
  
  Din mine-aş face-o punte cât de lată
  Ca malul meu şi-al tău să se-ntâlnească,
  Sub paşii tăi eu m-aş lăsa călcată
  Să-ţi strâng în braţe urma-ţi îngerească.
  
  De-ar fi să vii, tu cea pierdută-n lume
  Ca ceasul ce atârnâ-n cui de-o grindă,
  Cu sufletul vibrând a rugăciune
  Aş număra secundele şi-n tindă,
  
  Cu suflet rug de dor aş sta la pândă
  Ca o felină, mierla când s-o prindă.
  Aş strânge-n pumni făptura ta plăpândă
  Şi timpul l-aş ruga să mi te vândâ...
  ( ELENA GLODEAN )
  

umbre

Ma rostogolesc si azi si maine.
Incerc sa cred ca-mi va fi bine,
Mi-acopar suflet inghetat
Cu huma unui timp uitat.

Ochii mi-i sting cu o suflare.
In fumul lor de lumanare
Mai dainuie tacut abis
Din noaptea care m-a cuprins.

Imi prind si gandu_spita franta
Ca roata lui sa nu m-ajunga
Si cruce-mi pun la subsuori
Sfintita intr-un pat de flori.

Ma rostogolesc chircit
In lacrima ce s-a ivit
Din neaua ce-anceput sa teasa
O umbra-ntr-o perdea prea deasa.

E umbra ce-a ramas de ieri
Uitata-n colb de primaveri
E umbra ta ce se-mpreuna
Cu umbra-mi ce nu vrea sa spuna.

Versuri de MARIA ZARA

pierduti in iubire

Ma simt pierduta intr-o lume a fericirii
In care zambetul si lacrima sunt una
In care sufletele noastre
Vor fi pe veci un simbol al iubirii

Neincetat te am aproape
Si in fiecare zi iti simt caldura
Bataia inimii ce imi vorbeste
Si zambetul cald ce ma alinta

Te voi iubi mereu
Si nimeni numele tau nu-l va sterge
Atata timp cat am sa fiu
Pastrata in adancul inimii tale

---

univers in doi

Ascultă-mi tăcerea ce doare, ascultă-mi durerea din gând,
Ascultă-mi din zare privirea, ascută-mi suspinul meu mut.
Priveşte apoi către tine, priveşte să poţi să-nţelegi,
Doar simte fiorul din mine şi-atunci ai să ştii ce s-alegi.

Şi lasă-ţi în taină să zboare, un gând drăgăstos şi curat,
Ajungă-mi aproape în clipa în care...de mine-am uitat.
Căldura lui tandră şi plină de tine, să-mi mângâie ochii ce plâng,
Şi lin sa mă-ndemne pe drumul pe care...la tine s-ajung.

Să-ţi simt universul din suflet, să pot să m-amestec în el
Să simt cum iubeşti neiubirea, sa fiu eu pamânt şi tu cer.
Şi firul plăpând de speranţă să crească de-odată cu noi,
Iar noi să simţim adevărul, când lumea se-mparte la doi.

de-ar fi sa pleci

Încă mai cred
Că n-ai uitat iubirea
Şi nici sărutul dulce,
Suspinând.
Mă răscoleşte, tainic,
Amintirea
Şi multe clipe
Le mai port în gând.
De m-ai lubit,
Ai fii la fel ca mine,
Ai căuta prin gânduri
Să mă vezi
Şi de-ai găsi un rău
În loc de bine,
Nu înceta
Destinului să-i crezi.
Mai caută printre
Ruine
De gânduri prăfuite,
De timpul
Ce-a trecut
Şi nu mai vine.
Şi de-oi vedea
Mişcând vre-un gând,
Eu sunt sub el.
De nu,
Intoarcele pe rând.
Şi dacă nici atunci
Nu mă-i găsit,
Înseamnă
Că n-am fost decât
O clipă
Din visul tău,
De care din greşeală
Te-ai lovit.

femeia

De mii de ani poeţii au pus în vers femeia,
I-au ridicat statuie şi-au venerat-o-ncânt,
Că-n lume ea deţine secretul şi scânteia,
Ce-aprinde taina vieţii,iubirea pe pământ.

E farmecul trăirii sau roua dimineţii,
În care speli necazuri păcate şi tristeţi,
E floarea ce încântă şi dă culoare vieţii,
Şi freamătă de viaţa chiar dacă o rupeţi.

E cântul ce adoarme şi scutul ce păzeşte,
Sau blânda adiere pe care zbori în gând,
E câteodată duşul ce din coşmar trezeşte,
Sau zidul ce opreşte spre rele alergând.

E mama cea duioasă jertfindu-şi tinereţea,
Să creşti în bunăstare să ai de toate-n plin,
E masca zâmbitoare să nu observi tristeţea,
Când masa e săracă sau viaţa în declin.

E bunicuţa blânda nevastă sau iubită,
Pe marea scenă vieţii nu este rol mai prim,
De-aceia tu femeie vei fi în veci dorită,
Cu-adâncă plecăciune în faţa ta mă-nchin

Sa fi stiut

Sa fi stiut ca viata-i dura,
M-as fi mutat in ochii tai
Acolo unde nu e ura
Ci numai dragoste au ei.
Sa fi stiut ca totul e posibil,
M-as fi mutat in mintea ta
De unde totul e vizibil
Si chipul tau si firea ta.
Si de-as mai sti ca te voi pierde,
M-as face cuib in viata ta
Sau poate in lume ma voi pierde
Dar stiu ca nu te voi uita.

Peste-al nostru sărut

Peste-al nostru sărut
Se aşterne tăcut
Fir cu fir, ceas de ceas,
Al distanţelor glas.

Te mai văd doar în gând,
Te sărut doar visând,
Ne desparte-un destin
Parc-aş fi un străin.

Tot ce nu poate fi
Vom pricepe-ntr-o zi;
E prea frumos şi-i prea greu
Ca să ţină mereu.

Aş fi vrut să te am
Ceas de ceas, an de an,
Parfum dulce de roză,
Dar te am doar în poză.

Ale inimii bătăi,
Vraja ochilor tăi,
Gura ta şi-al tău sărut,
Toate simt că le-am pierdut.

visul

Citeşte-mi genele, când te privesc albastru
Când cerul tot, în ochi mi se răstoarnă
Şi ţine minte că-i întâia toamnă
În care, umbra-mi trece prin încăperea ta,

Acolo unde noi ne-alcătuim trupeşte
Din lutul cald al dragostei nebune,
Şi mâna ta o simt ca un cărbune
Căutând aprinsă, ce i se dăruieşte

Cum pe de rost mă ştii, simţi paşii mei în casă
Şi ochii mei îi ştii, când dau să plângă
De teamă că ceva, ar vrea să frângă
Visul tău cu mine, şi-al meu de-aţi fi mireasa..

poveste fara nume

Universul sufletului...poveste de vis...poveste de fericire...poveste nemuritoare...inceputa atunci cand noi ne-am intalnit privirile,atunci cand in sufletele noastre s-a infiripat sentimentul fara nume.
Atunci am stiut ca fericirea este in noi,niciodata in jurul nostru.Ingerii au cantat ziua cand ne-am sarutat si am stiut ca toata viata mea te voi iubi.Primul sarut,prima atingere,am simtit ca plutim noi doi si sentimentul fara nume.Pur si simplu am trait clipa ca si cum ar fi fost ultima,nimic din jurul nostru n-a mai contat.Ne-am mangaiat sufletele,am avut incredere in noi,am crezut in viata si in ce ne-a dat.Timpul s-a scurs lin,orele au trecut parca ar fi fost minute.Cat am dorit sa nu se mai termine nicicand.Ce n-am da ca unele momente sa dureze o vesnicie...
Nu stim ce va fi pe viitor dar stim ce a fost,este si va fi o poveste fara nume.Voi fi acolo in sufletul tau,te voi mangaia mereu.

celui trist

De ce îmi pari aşa trist?
Chiar dacă nu te pot zări,
Aş vrea să-ţi spun,căci nu rezist
Viaţa mai are bucurii...
Priveşte...spre o nouă zi,
Când soarele va răsări,
Razele blânde-or încălzi
Iar vântul lin îţi va zâmbi.
E primăvară-n viaţa ta
Ea a sosit de-o vreme...
Nu plînge sau nu regreta,
Iubirea o să te cheme...

Şi mi-aş dori,dac-aş putea
Prin gând,măcar prin versuri,
Din ochi,să-ţi şterg,eu,lacrima
Doar cu nevinovate gesturi...
Tristeţea,e un sentiment...
Te prinde cu durere...
Te face singur,neatent,
Nimic,nu mai vrei a cere.
Tristeţea este foarte greu
S-o -mparţi cu cineva...
Să fii-nţeles în gândul tău
Şi în simţirea ta...

Ştiu...bucuria-i diferită
Ea e molipsitoare
Întotdeaunea e împărtăşită
Precum o sărbătoare...
Tristeţea este ca o rană,
În suflet doare,până trece...
Alung-o şi n-o lua în seamă
Spune-i ca să plece...
În dragoste,de eşti rănit,
Tristeţea-i şi mai mare
Te simţi pierdut şi părăsit
De parcă n-ai scăpare...
Dar râzi,că râsu-i sănătos,
E un leac bun de uitare
Cântă un cântec, fii voios,
Încearcă şi fii tare..

cateodata gresesti

Atunci cand nu esti langa mine…

Atunci cand esti langa mine…dar degeaba esti ….

Atunci cand nu ma sustii indeajuns incat sa nu cad….

Atunci cand uiti sa ma saruti de ‘noapte buna’ ….

Atunci cand iti gresesc si nu ma certi…..

Atunci cand imi promiti si nu reusesti….

Atunci cand ma lasi sa te astept….

Atunci cand asteptarea doare….

Atunci cand nu ma-ntelegi….

Atunci cand nu te faci inteles…

Atunci cand esti indiferent…

Atunci cand ai problemele tale….

Atunci cand nu-ti imparti gandurile cu mine….

Atunci cand nu recunosti ca gresesti…

asculta-ma in ganduri

Ascultă-mă în gânduri!...
Mi-am acordat sufletul fericit
În acorduri perfecte de chitară...
Am spintecat nemărginitul cu aripile!...

Ascultă-mă în şoapte!...
Mi-am şlefuit dorinţele-n argint,
Te-am apucat de mână,te-am iubit,
M-am furişat în ochii tăi...

Ascultă-mă în şuierat de vânt!...
Ţi-am furat chipul din amintiri
Şi te-am legănat în şatenul meu
Şi-am plâns peste trupul tău firav,de dor!...

Ascultă-mă în necuprinsuri albastre,
Ţi-am desenat chipul în mări înstelate
În timp ce îngeri albi îmi sunau iubirea
Dintr-un corn englezesc,peste ceruri...

Ascultă-mă în tăcere!...
Sunt eu!Am venit să te iubesc,
Mi-am deschis aripile peste inima ta
Şi mi-am făcut loc,încet,în tine...

Ascultă-mă în surâsul tău galben
Cum îţi zâmbesc imperfect şi nebunesc
Cum îţi dezmierd tâmplele în palme,
Cum nu mă mai satur să te iubesc!...

Ascultă-mă în veri lungi,suspinânde,
În absurdul căpruiului tău,în raze de soare
Ascultă-mi iubirea,sunt un simplu acord de chitară...
De dorul tău şi fericirea mea,am învăţat să zbor!...

suflet de femeie

Pe baza acestui titlu s-au scris și se scriu multe articole.Dar oare știți ce este în sufletul unei femei?Frumusețea unei femei vine din interiorul sufletului.Sunt femeie ,am un suflet dar ce este în acest suflet va rămâne un mister.În general sufletul femeii este un mister,o magie,o sculptură o virtute a vieții întregi,suntem o comoară,un susur de ape.Când un suflet plânge și lacrima cade pe pleoape misterul se găsește în privirea tristă...O floare plină de iubire găsești in adâncul sufletului.Toții îngerii se apleacă în fața celei ce dăruiește suflet din sufletul ei...Ador cerul pentru că e albastru și e ușor să te rătăcești în el noaptea,plâng doar când mi se face secetă în suflet.Visez numai în momente în care respir și respir de fiecare data când iubesc.Dincolo de toate trăirile sufletești iubirea și fericirea îmi umple inima și îmi mângâie sufletul,iubesc și dăruiesc căldură...Privesc prin ochii sufletului,unde emană blândețe,lumină încat orice sunet amuțește.Nu încerca să cunoști ce este în spatele privirii,niciodată nu vei ști...Este necunoscutul,împletirea dintre bucurie și tristeți..Este evadarea din realitate și cufundarea în adâncurile sufletului...Nu vei reuși să citești sufletul unei femei,este o carte cu multe file,iar pe zi ce trece se mai adaugă cate o filă.Nu vei parcurge cartea sufletului...e prea complexă,nu o vei întelege.NICIODATĂ nu vei ști...Sufletul femeii este un mister.

ochii tai

Citesc în ochii tăi
Toate poveştile de dragoste,
Toate dramele
Şi toate finalurile fericite.
Mă afund în ei ca în râuri de munte,
Mă scufund în ei ca în apele cristaline ale mării
Şi mă pierd în ei o dată pentru totdeauna
Şi de fiecare dată
Mult prea puţin.
Pentru ochii tăi s-ar fi tăiat în cuţite
Interlopii din alte vremuri
Sau s-ar împuşca în frunte interlopii de azi.
Pentru ochii tăi şi-ar fi vândut pictorii celebri
Şi ultima pensulă, şi ultimul tub de vopsea,
Şi sufletele de artişti.
Pentru ochii tăi s-ar fi sinucis adolescenţii creduli
Sau ar fi falimentat afaceriştii celebri…
Dar eu? Ce aş putea face eu pentru ochii tăi?
Aş putea să-i privesc o eternitate,
Tremurând de dor, tremurând de dorinţă,
Tremurând de durere, tremurând de frică…
Aş putea să-i mângâi cu un sărut interminabil.
Sau aş putea,
Pur şi simplu,
Să mă mut eu în ochii tăi,
Pe termen nelimitat…(cristian lisandru)

În care din noi

În care din noi
S-a sfârşit primăvara
În care din noi,
Frunzele au căzut?

Mă-ntreb ades când văd
Trecătorii pe stradă
Mult prea grăbiţi
Pentr-un rol efemer!

În care din noi,
S-a închis o fereastră
În care din noi
Nu mai râde-un copil?

Unde s-au dus acum
Amintirile noastre
De ce uităm să fim
Fericiţi pe pământ?

În care din noi,
Primii fulgi de zăpadă
În care din noi
Au căzut lăcrimând

Povestea TA şi-a MEA
E-o poveste banală
Jucăm un rol, şi-atât
Pe o scenă de lut!
În care din noi...

ma iubesti?

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Ma iubesti tu ca un frate ceresc?
Ma iubesti tu ca un rob din iubire?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu cand sunt langa tine,
dar si-n ceasul amar si umbrit?
Ma iubesti tu cand ceru-i departe?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai mult decat ceilalti?
Mai presus de-orice gand pamantesc?
Mai presus de-orice dragoste-a firii?
Eu asa te iubesc.

Ma iubesti tu pe culmi de vedenii
dar si-atunci cand te simti parasit?
Ma iubesti si-ntre flori, si-ntre suliti?
Eu asa te-am iubit.

Ma iubesti tu mai multi decat ceilalti,
decat cei ce arar ma-nsotesc?
Ma iubesti tu privind vesnicia?
Eu asa te iubesc.

Simti ca-n lume straine ti-s toate?
Simti ca-n Mine ti-e totu-mplinit?
Ma iubesti tu mai mult ca pe tine?
Eu asa te-am iubit.

de-ar fi a treci

De-ar fi să treci pe strada mea
Acum, când soarele-i în nori,
M-aş cerne printre frunze seci
Fără să ştii, pe-ai tăi bujori,

Şi-apoi, în lacrimi prefăcut,
Ţi-aş încălzi obrajii-ţi reci
Pe buze, cu un lung sărut
Pe strada mea de-ar fi să treci,

De unde, ca într-un abis,
De dor nebun m-aş prăvăli
Chiar între sânii tăi, ce vis !!
Pe strada mea să treci de-ar fi

Iar după ce mi-aş reveni,
În jos, pe sute de poteci
Te-aş căuta pân’ te-aş găsi
Pe strada mea de-ar fi să treci,

Şi-apoi, dar vai!.... s-a luminat!
Şi nu mai cad nici frunze seci
E-atâta soare, ce păcat
De-ar fi să treci pe strada meaaaaaaa!!!!!!!!

esti departe

Eşti departe, iubito, eşti mult prea departe,
Te caut de veacuri, în singurătate,
Nu am somn nici ziua, nu am somn nici noaptea,
Sperând să găsesc mângâierea, şoapta.

Dimineaţa stau, privesc răsăritul,
Iar spre seară, singur absorb asfinţitul
Şi mă-ntreb mereu trist şi resemnat,
Ce caut de ani, în valul înspumat?

Sunt mereu pe ţărm, privesc către mare,
Caut cu privirea, ceva ce nu doare,
Te caut pe tine şi nu-mi pierd speranţa,
De a te găsi noaptea, poate dimineaţa.

Revin adesea la ţărm cu sufletul cast,
Mă uit către cer puţin întristat
Şi îmi spun că poate într-o zi voi fi,
Cel mai fericit din câţi or trăi.

Sper, deşi speranţa pentru mine-i gri,
Nu e verde sigur şi nicicând n-oi şti,
Dacă ”eu şi tu” ne vom întâlni,
La ţărm dimineaţa pentru a ne iubi.

Îmi doresc din suflet să te întâlnesc,
Pentru ca apusul să nu-l mai găsesc,
Singur în nelinişti ce mă ameţesc,
Căutând iubirea în ritm nebunesc.

Dacă aş dormi, poate aş visa,
Cum va fi de azi toată viaţa mea,
Dacă-ai să apari dintr-un răsărit,
Pentru a deveni un vis împlinit.

Am să-ncerc iubito, să ţin ochii-nchişi,
Întins pe un ţărm sau mergând târâş,
Prin clepsidra-ntinsă pe plaja generoasă,
Ce te desenează nespus de frumoasă.

Ochii ţi-i pictează cu spuma din mare,
Buzele din valuri mari şi-nşelătoare,
Trupul de sirenă mintea-mi invadează,
Prospeţime, inocenţă, frumuseţe, viaţă.

Acest vis sublim să se-mplinească,
Mire-ti voi fi, si tu a mea mireasă,
Corali si meduze-n veşmânt alb,
Martori vor fi, nisipul si mareaaa..

hai sa petrecem noaptea impreuna

Hai să petrecem noaptea împreună,
a doua noapte din acest prăpăd.
Când s-or porni eclipsele de lună
de ochii tăi, nici cerul n-o să-l văd.

Ne vom iubi cum n-a mai fost să fie-
tăcerea mea îţi va părea cu rost.
Sărutul meu va fi pe veşnicie,
un început ce până-acum n-a fost.

Iar ochii mei, prin ochii tăi vor cerne
aceasta împlinire spre păcat.
O iarnă ce cuprinde în troiene,
ceva, ce până astăzi n-a fost dat.

Hai să petrecem ziua împreună
a doua zi şi viaţa următoare.
Ne vor lega eclipsele de lună
şi ne-or iubi eclipsele de soare.

erai un inger alb

erai un inger alb, incantator,
pluteam si eu in lumea ta albastra
in falduri albe ma pierdeam catand
un chip cu starea lui de inger pur, sihastra

erai un inger si-mi era de-ajuns
ca existai in spatii largi, virtuale
sihastrii fluturi albi ar fi-ncercat si ei
un zbor de incercare in inaltimi florale

strangeam de mana-un inger, la randu-i ma strangea
intr-un destin dramatic, interzis,
paream superiori pasind spre-o alta lume
in care numai noi doi paream ca-veam ceva de zis

iubeam nespus un chip frumos de inger
si-i mangaiam cu grija aripa curata
si as fi vrut sa nu se mai desprinda
din mana mea spre cerul alb, nu , niciodata!

l-as fi tinut mai strans la pieptul meu
sa-i ocrotesc fragila lui splendoare
dar inger, ingerasul meu
deschise aripi mici si zborul lui ma doare...